opțiuni
  • info

15 definiții pentru smintit

din care

Explicative DEX

SMINTIT, -Ă, smintiți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care și-a pierdut dreapta judecată sau care se comportă ca și cum și-ar fi pierdut-o; ieșit din minți; nebun. ♦ (Despre manifestări ale oamenilor) Care denotă lipsă de judecată, nechibzuință, nebunie; nechibzuit, nebunesc. – V. sminti.

smintit2, ~ă...

SMINTIT, -Ă, smintiți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care și-a pierdut dreapta judecată sau care se comportă ca și cum și-ar fi pierdut-o; ieșit din minți; nebun. ♦ (Despre manifestări ale oamenilor ) Care denotă lipsă de judecată, nechibzuință, nebunie; nechibzuit, nebunesc. – V. sminti.

SMINTIT, -Ă, $smi...

smintit a. 1. mu...

smintít, -ă adj. $...

ismintit, ~ă $#...

smentit, ~ă $#a...

$zmintit2, ~ă #a...

zmintit, -ă $adj....

Sinonime

SMINTIT adj. v. $...

SMINTIT adj., s. ...

smintit adj. #v...

SMINTIT adj., #...

Expresii și citate

Amantes, amentes (...

Intrare: smintit
smintit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • smintit
  • smintitul
  • smintitu‑
  • smintită
  • smintita
plural
  • smintiți
  • smintiții
  • smintite
  • smintitele
genitiv-dativ singular
  • smintit
  • smintitului
  • smintite
  • smintitei
plural
  • smintiți
  • smintiților
  • smintite
  • smintitelor
vocativ singular — —
plural — —
ismintit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
smentit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

smintit, smintităadjectiv

  • 1. adesea substantivat Care și-a pierdut dreapta judecată sau care se comportă ca și cum și-ar fi pierdut-o; ieșit din minți. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: nebun
    • format_quote Cînd baba înota smintită pe la jumătatea lacului alb, Făt-Frumos aruncă buzduganu-n nori și lovi Miazănoaptea în aripi. EMINESCU, N. 24. DLRLC
    • format_quote Gesticulam vorbind singur, fără să bag de seamă la un bun bătrîn care mă privea cu mirare de cîteva minute și care negreșit mă socotea smintit. NEGRUZZI, S. I 221. DLRLC
    • format_quote pleonastic Feciorul acela-i cam smintit la cap. VORNIC, P. 205. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Rîzînd smintit în fericirea lui drăcească, venea de-a rostogolul către iaz. GALACTION, O. I 44. DLRLC
    • format_quote Vă uitați ca la un smintit care și-a luat cîmpii. PREDA, Î. 26. DLRLC
    • format_quote Dați-l afară, că e un smintit și nu știe ce vorbește. ISPIRESCU, L. 203. DLRLC
    • format_quote Să-i împarți în două cete: în smintiți și în mișei. EMINESCU, O. I 151. DLRLC
    • 1.1. (Despre manifestări ale oamenilor) Care denotă lipsă de judecată, nechibzuință, nebunie. DEX '09 DLRLC
      sinonime: nebunesc nechibzuit
      • format_quote O politică rea și smintită pe un neam îl poate răsturna în mormînt. GHICA, A. 327. DLRLC
  • 2. figurat Scos din făgașul obișnuit. DLRLC
    sinonime: deranjat
    • format_quote Să se ducă la curte spre a se liniști... să nu fie treburile smintite a doua zi dimineața. SADOVEANU, Z. C. 216. DLRLC
etimologie:
  • vezi sminti DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.