11 definiții pentru scandalagiu

din care

Explicative DEX

SCANDALAGIU, scandalagii, s. m. Bărbat care obișnuiește să facă scandal, căruia îi place scandalul. – Scandal + suf. -agiu.

SCANDALAGIU, scandalagii, s. m. Bărbat care obișnuiește să facă scandal, căruia îi place scandalul. – Scandal + suf. -agiu.

scandalagiu $#s...

SCANDALAGIU, $sca...

SCANDALAGIU ~i $m...

scandalagiu m. cel...

@* scandalagíŭ, -ĭoá...

Ortografice DOOM

scandalagiu s. ...

scandalagiu #s. m...

scandalagiu s. m....

Sinonime

SCANDALAGIU adj.,...

SCANDALAGIU #adj....

Intrare: scandalagiu
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scandalagiu
  • scandalagiul
  • scandalagiu‑
plural
  • scandalagii
  • scandalagiii
genitiv-dativ singular
  • scandalagiu
  • scandalagiului
plural
  • scandalagii
  • scandalagiilor
vocativ singular
  • scandalagiule
plural
  • scandalagiilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

scandalagiu, scandalagiisubstantiv masculin

  • 1. Bărbat care obișnuiește să facă scandal, căruia îi place scandalul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: certăreț
    • format_quote Vrei să spargi petrecerea, să ne știe satul scandalagii? DUMITRIU, V. L. 107. DLRLC
    • format_quote Avea reputație de prea asiduu vizitator la «Bolta rece» și de scandalagiu. SADOVEANU, E. 166. DLRLC
    • format_quote Ce ești dumneata aci? Se cunoaște după mutră că trebuie să fii un scandalagiu. C. PETRESCU, Î. II 149. DLRLC
    • format_quote (și) adjectival Se întoarse cu un surîs de aprobare, dar deveni îndată indiferent și distant, cînd văzu că cel care vorbise are obrazul crestat de tăieturi: poate un individ scandalagiu cu suvenirul unei lovituri de sifon. C. PETRESCU, Î. II 147. DLRLC
etimologie:
  • Scandal + -agiu. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.