opțiuni
  • info

24 de definiții pentru răutate

din care

Explicative DEX

RĂUTATE, (2, 3) răutăți, s. f. 1. Caracteristică a omului rău, înclinare spre a face rău altora. ◊ Loc. adv. Cu răutate = în mod răutăcios; cu ironie usturătoare, malițios. 2. (Pop.; mai ales la pl.) Slăbiciune, păcat, defect. 3. (Concr.) Faptă rea. 4. Om rău. [Pr.: ră-u-] – Rău + suf. -ătate.

RĂUTATE, (2, 3) răutăți, s. f. 1. Caracteristică a omului rău, înclinare spre a face rău altora. ◊ Loc. adv. Cu răutate = în mod răutăcios; cu ironie usturătoare, malițios. 2. (Pop.; mai ales la pl.) Slăbiciune, păcat, defect. 3. (Concr.) Faptă rea. 4. Om rău. [Pr.: ră-u-] – Rău + suf. -ătate.

răutate sf ...

RĂUTATE, (@2, 3, ...

RĂUTATE ~ăți f....

răutate f. 1. ca...

răutáte f. (d. $ră...

răiătate sf...

răitate sf ...

răotate sf ...

răuătate sf...

reotate sf ...

reutate sf ...

răotáte, V. @răuta...

reutáte, V. @răuta...

Ortografice DOOM

răutate (desp. ...

răutate (ră-u-)...

răutate s. f. (si...

Argou

capul răutăților $...

Sinonime

RĂUTATE s. 1. (...

RĂUTATE s. v. $be...

RĂUTATE s. 1....

răutate s. v....

RĂUTATE. Subst. ...

Antonime

Răutate ≠ blândețe...

Intrare: răutate
  • silabație: ră-u- info
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răutate
  • răutatea
plural
  • răutăți
  • răutățile
genitiv-dativ singular
  • răutăți
  • răutății
plural
  • răutăți
  • răutăților
vocativ singular —
plural —
răiătate
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv feminin (F117)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reutate
  • reutatea
plural
  • reutăți
  • reutățile
genitiv-dativ singular
  • reutăți
  • reutății
plural
  • reutăți
  • reutăților
vocativ singular —
plural —
reotate
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
răuătate
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv feminin (F117)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răotate
  • răotatea
plural
  • răotăți
  • răotățile
genitiv-dativ singular
  • răotăți
  • răotății
plural
  • răotăți
  • răotăților
vocativ singular —
plural —
răitate
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

răutate, răutățisubstantiv feminin

  • 1. (numai) singular Caracteristică a omului rău, înclinare spre a face rău altora. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    antonime: blândețe bunătate
    • format_quote În ochii fratelui meu se aprinse o flacără de răutate. SADOVEANU, O. I 425. DLRLC
    • format_quote Dar-ar domnul s-o pătrunză milostiva-ți bunătate! Dar mi-e teamă că-i e duhul prea cuprins de răutate. DAVILA, V. V. 151. DLRLC
    • format_quote Bunătatea nu are de-a face cu răutatea. CREANGĂ, P. 209. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială Cu răutate = în mod răutăcios; cu ironie usturătoare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: malițios
      • format_quote Întrebă repede, cu răutate. SADOVEANU, O. VIII 233. DLRLC
      • format_quote Credinciosul împăratului încuind ușa pe din afară, cu răpegiune, le zice cu răutate: las’că v-am găsit eu ac de cojoc. CREANGĂ, P. 251. DLRLC
  • 2. popular mai ales la plural Defect, păcat, slăbiciune. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: defect păcat slăbiciune
    • format_quote Această dădacă știe să dea în bobi și să caute în cărți, și ea îți cunoaște toate răutățile. SADOVEANU, Z. C. 220. DLRLC
    • format_quote Dar afară de acestea, vor căta vieții tale Să-i găsească pete multe, răutăți și mici scandale. EMINESCU, O. I 134. DLRLC
  • 3. concretizat Faptă rea. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote A venit să mai vadă o dată locul vicleniilor și răutăților lui? SADOVEANU, O. VIII 236. DLRLC
  • 4. Om rău. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cine să fi venit?... – Ia, niște răutăți... niște jigănii de păgîni. SADOVEANU, O. I 516. DLRLC
    • format_quote Biata babă, din pricina nurori-sa, slăbise ca sf. Vinere, că răutatea de noră-sa nu-i dădea nici mîncare la vreme. ȘEZ. IV 159. DLRLC
etimologie:
  • Rău + -ătate. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.