opțiuni
  • info

19 definiții pentru răpitor

din care

Explicative DEX

RĂPITOR, -OARE, răpitori, -oare, adj. 1. (Adesea substantivat; despre oameni) Care răpește pe cineva. 2. (Despre animale) Care prinde și consumă hrană de origine animală, de obicei vie. ♦ (Substantivat, f. pl.) Numele a două ordine de păsări de pradă (de zi sau de noapte), bune zburătoare, cu cioc gros, arcuit și încovoiat și cu picioare terminate cu gheare ascuțite și întoarse; (și la sg.) pasăre care face parte din unul dintre aceste ordine. ♦ Fig. Hrăpăreț, uzurpator. 3. Fig. Care vrăjește, captivează; fermecător, încântător. – Răpi + suf. -tor.

RĂPITOR, -OARE, răpitori, -oare, adj. 1. (Adesea substantivat; despre oameni) Care răpește pe cineva. 2. (Despre animale) Care prinde și consumă hrană de origine animală, de obicei vie. ♦ (Substantivat, f. pl.) Numele a două ordine de păsări de pradă (de zi sau de noapte), bune zburătoare, cu cioc gros, arcuit și încovoiat și cu picioare terminate cu gheare ascuțite și întoarse; (și la sg.) pasăre care face parte din unul dintre aceste ordine. ♦ Fig. Hrăpăreț, uzurpator. 3. Fig. Care vrăjește, captivează; fermecător, încântător. – Răpi + suf. -tor.

răpitor, ~oare...

RĂPITOR, -OARE, ...

@RĂPITOR ~oare (~'...

răpitor a. 1. ca...

răpitór, -oáre adj...

$hrăpitor, ~oare...

@$răpitoriu, ~oare...

@ripitior, ~oare...

HRĂPITOR, -OARE ...

RĂPITOARE ~ f. ...

hrăpitor m. jăfuit...

Ortografice DOOM

!răpitor adj. #...

răpitor adj. #m...

răpitor adj. m., ...

răpitoare s. f....

Argou

răpitoare, $răpito...

Sinonime

RĂPITOR adj. 1....

RĂPITOR adj. @1...

Intrare: răpitor
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răpitor
  • răpitorul
  • răpitoru‑
  • răpitoare
  • răpitoarea
plural
  • răpitori
  • răpitorii
  • răpitoare
  • răpitoarele
genitiv-dativ singular
  • răpitor
  • răpitorului
  • răpitoare
  • răpitoarei
plural
  • răpitori
  • răpitorilor
  • răpitoare
  • răpitoarelor
vocativ singular
  • răpitorule
  • răpitoare
  • răpitoare
  • răpitoareo
plural
  • răpitorilor
  • răpitoarelor
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hrăpitor
  • hrăpitorul
  • hrăpitoru‑
  • hrăpitoare
  • hrăpitoarea
plural
  • hrăpitori
  • hrăpitorii
  • hrăpitoare
  • hrăpitoarele
genitiv-dativ singular
  • hrăpitor
  • hrăpitorului
  • hrăpitoare
  • hrăpitoarei
plural
  • hrăpitori
  • hrăpitorilor
  • hrăpitoare
  • hrăpitoarelor
vocativ singular
  • hrăpitorule
  • hrăpitoare
  • hrăpitoare
  • hrăpitoareo
plural
  • hrăpitorilor
  • hrăpitoarelor
ripitior
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
răpitoriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

răpitor, răpitoareadjectiv

  • 1. adesea substantivat (Despre oameni) Care răpește pe cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Nu putuse să-i scape de la răpitor pe iubita lui. ISPIRESCU, L. 27. DLRLC
  • 2. (Despre animale) Care prinde și consumă hrană de origine animală, de obicei vie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 2.1. (și) substantivat feminin (la) plural Numele a două ordine de păsări de pradă (de zi sau de noapte), bune zburătoare, cu cioc gros, arcuit și încovoiat și cu picioare terminate cu gheare ascuțite și întoarse. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote În cuprinsul zonelor oprite vînătoarea este interzisă. Se va putea face numai combaterea răpitoarelor, pe baza unei autorizații. B. O. 1953, 36. DLRLC
      • 2.1.1. (la) singular Pasăre care face parte din unul dintre aceste ordine. DEX '09 DEX '98
    • 2.2. figurat Hrăpăreț, rapace, uzurpator. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: hrăpăreț rapace uzurpator
      • format_quote Nu fi răpitor. NEGRUZZI, S. I 249. DLRLC
      • format_quote Alexandru Lăpușneanul... se înturna acum să izgonească pre răpitorul Tomșa. NEGRUZZI, S. I 137. DLRLC
  • 3. figurat Care vrăjește, captivează. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: fascinant fermecător hipnotizant încântător
    • format_quote Templul... Uriaș prin înălțime, răpitor prin meșteșug. MACEDONSKI, O. I 103. DLRLC
    • format_quote Mi se desfășoară dinaintea minții uimite priveliști așa de răpitoare. ODOBESCU, S. III 93. DLRLC
    • format_quote Ș-apoi cîntă-mi viers de dor, Cu glas dulce, răpitor. ALECSANDRI, P. P. 206. DLRLC
etimologie:
  • Răpi + -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.