opțiuni
  • info

17 definiții pentru răbufni

din care

Explicative DEX

RĂBUFNI, răbufnesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A produce prin izbire sau prin cădere un zgomot surd și puternic; a (se) trânti, a (se) izbi producând un zgomot înfundat. ♦ Intranz. (Despre zgomote) A răsuna puternic. 2. Intranz. A izbucni cu putere; a țâșni, a năvăli. ♦ Tranz. A da drumul la..., a împrăștia. ♦ A năpădi. 3. Intranz. A-și exprima pe neașteptate și în mod violent nemulțumirea, după ce tăcuse mult timp. – Din răzbufni (înv. „a răbufni” < Pref. răz- + bufni).

răbufni [At:...

RĂBUFNI, răbufnesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A produce prin izbire sau prin cădere un zgomot surd și puternic; a (se) trânti, a (se) izbi producând un zgomot înfundat. ♦ Intranz. (Despre zgomote) A răsuna puternic. 2. Intranz. A izbucni cu putere; a țâșni, a năvăli. ♦ Tranz. A da drumul la..., a împrăștia. ♦ A năpădi. 3. Intranz. A-și exprima pe neașteptate și în mod violent nemulțumirea, după ce tăcuse mult timp. – Din răzbufni (înv. „a răbufni” < răz- + bufni).

RĂBUFNI, $răbufne...

A RĂBUFNI ~esc $...

răbufnì v. 1. a ...

răbugni v #...

răbuni2 $v...

răzbufui v ...

rebufni v #...

răbufnésc v. tr. (...

Ortografice DOOM

răbufni (a ~) #vb...

răbufni (a ~) #...

răbufni vb., ind....

Etimologice

@răbufni (răbufnes...

Sinonime

RĂBUFNI vb. v. $e...

RĂBUFNI vb. a e...

Intrare: răbufni
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • răbufni
  • răbufnire
  • răbufnit
  • răbufnitu‑
  • răbufnind
  • răbufnindu‑
 singular plural
  • răbufnește
  • răbufniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • răbufnesc
 (să)
  • răbufnesc
  • răbufneam
  • răbufnii
  • răbufnisem
a II-a (tu)
  • răbufnești
 (să)
  • răbufnești
  • răbufneai
  • răbufniși
  • răbufniseși
a III-a (el, ea)
  • răbufnește
 (să)
  • răbufnească
  • răbufnea
  • răbufni
  • răbufnise
plural I (noi)
  • răbufnim
 (să)
  • răbufnim
  • răbufneam
  • răbufnirăm
  • răbufniserăm
  • răbufnisem
a II-a (voi)
  • răbufniți
 (să)
  • răbufniți
  • răbufneați
  • răbufnirăți
  • răbufniserăți
  • răbufniseți
a III-a (ei, ele)
  • răbufnesc
 (să)
  • răbufnească
  • răbufneau
  • răbufniră
  • răbufniseră
răbugni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
rebufni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
răzbufui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

răbufni, răbufnescverb

  • 1. intranzitiv tranzitiv A produce prin izbire sau prin cădere un zgomot surd și puternic; a (se) trânti, a (se) izbi producând un zgomot înfundat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Slănina (căzînd) răbufni de niște strachini... pe care le sparse cu mare zgomot. DELAVRANCEA, la TDRG. DLRLC
    • format_quote Numai cu o mînă îi răsuci, îi răbufni la pămînt. ISPIRESCU, U. 54. DLRLC
    • format_quote Spată-Lată se duse în pădure să vadă ce au făcut cîinii cu muma zmeilor și o găsi răbufnită jos sub ei, cu ochii scoși din cap. POPESCU, B. I 101. DLRLC
    • 1.1. intranzitiv (Despre zgomote) A răsuna puternic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Din piață răbufneau strigăte îndărătnice. VORNIC, P. 215. DLRLC
      • format_quote Tunetele din nou răbufniră, fulgerele din nou porniră să scapere. C. PETRESCU, R. DR. 59. DLRLC
  • 2. intranzitiv A izbucni cu putere. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: erupe izbucni năvăli țâșni
    • format_quote Pe sub ușă răbufneau din cînd în cînd valuri de aer rece. GALAN, Z. R. 77. DLRLC
    • format_quote La cîte un colț de munte viscolul răbufnea, luînd sania ca pe o jucărie și purtînd-o spre prăpastie. BOGZA, Ț. 40. DLRLC
    • format_quote Un nour uriaș de scîntei răbufni brusc și se împrăștiă în văzduhul roșu. REBREANU, R. II 206. DLRLC
    • format_quote figurat Din motive foarte delicate, nu mai răbufnea însă de mult pe față. VORNIC, P. 8. DLRLC
    • format_quote figurat Amărît ca mine nu mai poate fi om subt soare! răbufni țăranul. REBREANU, R. II 42. DLRLC
    • 2.1. tranzitiv A da drumul la... DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: împrăștia
      • format_quote Trenul... intră în gară, răbufnind aburi. DUMITRIU, N. 76. DLRLC
    • 2.2. Năpădi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: năpădi
      • format_quote L-a răbufnit o suflare răcoroasă, jilavă, udată de stropi. C. PETRESCU, A. R. 195. DLRLC
  • 3. intranzitiv A-și exprima pe neașteptate și în mod violent nemulțumirea, după ce tăcuse mult timp. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • răzbufni (învechit „a răbufni”, din răz- + bufni). DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.