opțiuni
  • info

17 definiții pentru ruină

din care

Explicative DEX

RUINĂ, ruine, s. f. 1. (Adesea fig.) Ceea ce a rămas dintr-o construcție veche, dărâmată; dărâmătură. ◊ Loc. adj. În ruină (sau ruine) = ruinat, dărăpănat. ♦ Fig. Rămășiță a trecutului. 2. (Rar) Faptul de a (se) ruina. 3. Fig. Pierdere a averii sau a sănătății; distrugere; dezastru. ♦ Persoană distrusă din punct de vedere fizic și moral ca urmare a unei sănătăți precare sau a unor necazuri. – Din fr. ruine, lat. ruina.

RUINĂ, ruine, s. f. 1. (Adesea fig.) Ceea ce a rămas dintr-o construcție veche, dărâmată; dărâmătură. ◊ Loc. adj. În ruină (sau ruine) = ruinat, dărăpănat. ♦ Fig. Rămășiță a trecutului. 2. (Rar) Faptul de a (se) ruina. 3. Fig. Pierdere a averii sau a sănătății; distrugere; dezastru. ♦ Persoană distrusă din punct de vedere fizic și moral ca urmare a unei sănătăți precare sau a unor necazuri. – Din fr. ruine, lat. ruina.

ruină sf [#...

RUINĂ, ruine, #...

RUINĂ s.f. 1. Dărăpănare, năruire; dărîmătură. 2. (Fig.) Pierdere a averii, a situației politice sau economice; sărăcire; istovire; distrugere. [Pl. -ne, -nuri. / cf. lat. ruina, fr. ruine].

RUINĂ s. f. 1...

RUINĂ ~e f. 1) ...

ruină f. 1. dărâ...

*ruínă f., pl. e...

ruin2 sn $...

Ortografice DOOM

ruină (dărâmătură...

ruină (dărâmătură...

ruină s. f., g.-d...

ruină, -ni.

Etimologice

ruină (ruine), #...

Argou

@din spate regină, d...

Sinonime

RUINĂ s. dărăpănă...

RUINĂ s. dărăpă...

Expresii și citate

@Impavidum ferient r...

Intrare: ruină
ruină1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ruină
  • ruina
plural
  • ruine
  • ruinele
genitiv-dativ singular
  • ruine
  • ruinei
plural
  • ruine
  • ruinelor
vocativ singular —
plural —
ruină3 (pl -uri) substantiv feminin
substantiv feminin (F34)
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ruină
  • ruina
plural
  • ruinuri
  • ruinurile
genitiv-dativ singular
  • ruine
  • ruinei
plural
  • ruinuri
  • ruinurilor
vocativ singular —
plural —
ruină2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ruină
  • ruina
plural
  • ruini
  • ruinile
genitiv-dativ singular
  • ruini
  • ruinii
plural
  • ruini
  • ruinilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ruină, ruinesubstantiv feminin

  • 1. adesea figurat Ceea ce a rămas dintr-o construcție veche, dărâmată. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: dărâmătură
    • format_quote Se zărește pe piscu-i sălbatic, departe, ruina cetății Neamțului. SADOVEANU, O. VII 216. DLRLC
    • format_quote De-amar de ani adăpostește Ruina casei părintești Pe care azi o cînt. IOSIF, PATR. 8. DLRLC
    • format_quote Aici sînt ruinile celui mai mare și mai însemnat oraș din perioada tracică. VLAHUȚĂ, R. P. 14. DLRLC
    • format_quote Natura toată doarme, ființa-mi priveghează Dasupra pe ruine, mormîntul strămoșesc. HELIADE, O. I 179. DLRLC
    • format_quote figurat De-acum vreau sufletul să-mi port Printre ruinele gîndirii. D. BOTEZ, P. O. 115. DLRLC
    • format_quote figurat La razele de sară se deslușește-n gînd: Ruina unui farmec, iubirea mea dintîi. PĂUN-PINCIO, P. 80. DLRLC
    • format_quote figurat Firește, nici nu-mi trece prin minte să vorbesc despre această ruină a unei inteligenți. IONESCU-RION, C. 118. DLRLC
    • 1.1. figurat Rămășiță a trecutului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Adio, cîntece vechi, adio ruine! Pe linia dreaptă a razei solare În zare Nou drum s-a deschis pentru mine. BENIUC, V. 144. DLRLC
      • format_quote Nu este vina voastră, știm, bunule romîne, Știm cît vă bateți capul cu cetele stăpîne, Aceste vechi ruine ce strică chiar căzînd: Fărîmă ce e tînăr, ce-i fraged și născînd. BOLINTINEANU, O. 153. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adjectivală În ruină (sau ruine) = dărăpănat, ruinat, stricat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: dărăpănat ruinat stricat
      • format_quote Trist razele prin cetini curg Și luminează în amurg Castelul în ruină. IOSIF, PATR. 59. DLRLC
      • format_quote Să fumege nainte-mi orașe-n ruine. EMINESCU, O. I 92. DLRLC
  • 2. rar Faptul de a (se) ruina. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: dărăpănare năruire
    • format_quote De la o vreme, căsuța se bolnăvi greu de ruină și oamenii o părăsiră. BASSARABESCU, V. 50. DLRLC
  • 3. figurat Pierdere a averii sau a sănătății. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: dezastru distrugere istovire sărăcire
    • format_quote Vedea el bine că de cîțiva ani se pierde-n datorii... Și mintea lui parcă se temea mai mult de cuvîntul «ruină» decît de efectele lui. VLAHUȚĂ, O. A. III 42. DLRLC
    • 3.1. Persoană distrusă din punct de vedere fizic și moral ca urmare a unei sănătăți precare sau a unor necazuri. DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.