opțiuni
  • info

20 de definiții pentru refugiu

din care

Explicative DEX

REFUGIU, refugii, s. n. 1. Faptul de a se refugia; timp petrecut ca refugiat într-un anumit loc. 2. Loc de adăpostire în caz de pericol; adăpost, azil. ♦ Fig. Consolare, alinare, mângâiere. ♦ Platformă ridicată și amenajată ca un trotuar, pe partea carosabilă a căilor de circulație cu trafic intens sau în mijlocul unei piețe, pentru a ușura reglementarea circulației, traversarea străzii, urcarea sau coborârea din vehiculele de transport în comun etc. – Din fr. refuge, lat. refugium.

refugiu sn ...

REFUGIU, refugii, s. n. 1. Faptul de a se refugia; timp petrecut ca refugiat într-un anumit loc. 2. Loc de scăpare, de adăpostire în fața unei primejdii sau a unei neplăceri; adăpost, azil. ♦ Fig. Consolare, alinare, mângâiere. ♦ Platformă ridicată și amenajată ca un trotuar, pe partea carosabilă a căilor de circulație cu trafic intens sau în mijlocul unei piețe, pentru a ușura reglementarea circulației, traversarea străzii, urcarea sau coborârea din vehiculele de transport în comun etc. – Din fr. refuge, lat. refugium.

REFUGIU, $refugii...

REFUGIU s.n. 1. Faptul de a se refugia; timpul petrecut într-un loc ca refugiat. 2. Loc de scăpare, de adăpost împotriva unei primejdii, a unei neplăceri; adăpost, azil. ♦ (Fig.) Consolare, mîngîiere. 3. Loc special amenajat în mijlocul unei străzi pentru a feri pe cetățeni de circulația mașinilor, pentru a ușura urcarea în tramvaie etc. [Pron. -giu. / < lat. refugium, cf. fr. refuge].

REFUGIU s. n....

REFUGIU ~i n. 1...

refugiu n. 1. lo...

*refúgiŭ n. (lat. ...

rifugiu sn ...

Ortografice DOOM

refugiu s. n....

refugiu [giu #p...

refugiu s. n. [$-...

refugiu...

refugiu, -gii.

Enciclopedice

REFÚGIU (< fr., ...

Sinonime

REFUGIU s. 1. r...

REFUGIU s. v. $al...

REFUGIU s. 1....

refugiu s. v....

Intrare: refugiu
  • pronunție: refugĭu
substantiv neutru (N54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • refugiu
  • refugiul
  • refugiu‑
plural
  • refugii
  • refugiile
genitiv-dativ singular
  • refugiu
  • refugiului
plural
  • refugii
  • refugiilor
vocativ singular —
plural —
rifugiu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

refugiu, refugiisubstantiv neutru

  • 1. Faptul de a se refugia; timp petrecut ca refugiat într-un anumit loc. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Mulțimea asta nu vrea decît să despacheteze bagajele făcute pentru refugiu. CAMIL PETRESCU, U. N. 422. DLRLC
    • format_quote Se reîntîlniseră la Iași, în timpul refugiului. CAMIL PETRESCU, N. 31. DLRLC
  • 2. Loc de adăpostire în caz de pericol. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: adăpost azil
    • format_quote Mi-am găsit În iarbă Refugiul favorit. TOPÎRCEANU, B. 30. DLRLC
    • format_quote Vornicul Dumbravă reușise a scăpa în Transilvania, avînd nobleța de a căuta refugiu la generozitatea unui inamic. HASDEU, I. V. 169. DLRLC
    • 2.1. figurat Alinare, consolare, mângâiere, îmbărbătare, încurajare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      sinonime: alinare consolare mângâiere îmbărbătare încurajare
      • format_quote Unii căutau refugiul în trecut, alții în viitor. IBRĂILEANU, SP. CR. 85. DLRLC
    • 2.2. Loc izolat, liniștit, în care se retrage cineva. MDN '00
    • 2.3. Teritoriu protejat temporar pentru ocrotirea unor specii de animale, păsări sau plante în anumite perioade ale anului. MDN '00
    • 2.4. Platformă ridicată și amenajată ca un trotuar, pe partea carosabilă a căilor de circulație cu trafic intens sau în mijlocul unei piețe, pentru a ușura reglementarea circulației, traversarea străzii, urcarea sau coborârea din vehiculele de transport în comun etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 2.5. Construcție pe munte, mobilată sumar, destinată să găzduiască pe alpiniști în cursul unei ascensiuni. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.