opțiuni
  • info

20 de definiții pentru rechiziție

din care

Explicative DEX

RECHIZIȚIE, rechiziții, s. f. Act prin care un organ al administrației de stat ia de la populație, în împrejurări excepționale, anumite lucruri cu obligația de restituire sau contra plată. – Din fr. réquisition, germ. Requisition.

rechiziție $#sf...

RECHIZIȚIE, rechiziții, s. f. Măsură excepțională prin care un organ al administrației de stat obligă pe cetățeni la cedarea temporară a unor bunuri mobile sau imobile (contra plată) pentru nevoile armatei sau ale statului. – Din fr. réquisition, germ. Requisition.

RECHIZIȚIE, $rech...

RECHIZIȚIE s.f. Măsură excepțională prin care statul obligă pe cetățeni la anumite servicii sau la cedarea unor bunuri necesare în anumite perioade. [Gen. -iei, var. rechizițiune s.f. / cf. fr. réquisition, lat. requisitio].

RECHIZIȚIE $#s. f...

RECHIZIȚIE ~i $f....

recheziție $#sf...

rechizițiune $#...

RECHIZIȚIUNE #s. ...

RECHIZIȚIUNE s.f. v. rechiziție.

rechiziți(un)e f. ...

*rechizițiúne f. (...

Ortografice DOOM

rechiziție (#desp...

rechiziție $(-ți-...

rechiziție s. f. ...

rechiziție...

rechiziție, -ției gen. a.

Sinonime

RECHIZIȚIE s. (în...

RECHIZIȚIE s. (...

Intrare: rechiziție
rechiziție substantiv feminin
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rechiziție
  • rechiziția
plural
  • rechiziții
  • rechizițiile
genitiv-dativ singular
  • rechiziții
  • rechiziției
plural
  • rechiziții
  • rechizițiilor
vocativ singular —
plural —
rechizițiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rechizițiune
  • rechizițiunea
plural
  • rechizițiuni
  • rechizițiunile
genitiv-dativ singular
  • rechizițiuni
  • rechizițiunii
plural
  • rechizițiuni
  • rechizițiunilor
vocativ singular —
plural —
recheziție
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rechiziție, rechizițiisubstantiv feminin

  • 1. Act prin care un organ al administrației de stat ia de la populație, în împrejurări excepționale, anumite lucruri cu obligația de restituire sau contra plată. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Nu se putu răbda să nu-i mîngîie coama. Hei... de bună-seamă ești din rechiziție. CAMILAR, N. II 453. DLRLC
    • format_quote L-au luat pe taică-meu cu carul la rechiziție. STANCU, D. 214. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adjectivală De rechiziție = luat, procurat pe cale de rechiziție. DLRLC
      sinonime: rechiziționat
      • format_quote Într-o căruță de rechiziție, prinsă ca de pe gîrlă, Milescu se-ntorcea de la cuartierul general de la Poiana la Băilești. D. ZAMFIRESCU, R. 201. DLRLC
    • chat_bubble A lua (ceva sau pe cineva) pe cale (sau ca) de rechiziție = a lua cu forța, vrând-nevrând. DLRLC
      • format_quote În dreptul lui Capșa, întîlnim pe alt prietin; îl luăm, fără vorbă multă, ca de rechiziție. CARAGIALE, S. N. 203. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.