opțiuni
  • info

19 definiții pentru rang

din care

Explicative DEX

RANG, ranguri, s. n. 1. Loc ocupat de cineva sau de ceva într-o ierarhie administrativă, bisericească, militară sau diplomatică după criteriul importanței, funcției etc.; treaptă într-o ierarhie. ◊ Expr. De prim rang sau de rangul întâi (sau al doilea etc.) = de calitatea, de categoria, de gradul întâi (sau al doilea etc.) 2. Număr care indică locul pe care îl ocupă un termen într-un șir. 3. (Înv.) Șir de persoane. – Din fr. rang.

rang1 sn ...

RANG, ranguri, s. n. 1. Loc ocupat de cineva sau de ceva într-o ierarhie administrativă, bisericească, militară sau diplomatică după criteriul importanței, funcției etc.; treaptă într-o ierarhie. ◊ Expr. De prim rang sau de rangul întâi (sau al doilea etc.) = de calitatea, de categoria, de gradul întâi (sau al doilea etc.) 2. Număr care indică locul pe care îl ocupă un termen într-un șir. 3. (Franțuzism înv.) Șir de persoane. – Din fr. rang.

RANG, ranguri, #...

RANG s.n. 1. Loc ocupat de o persoană sau de o instituție într-o ierarhie. ♦ Treaptă, situație socială. 2. Clasificare a navelor potrivit mărimii sau armamentului lor. 3. (Mat.) Locul pe care îl ocupă un termen într-un șir. [< fr. rang].

RANG s. n. 1. ...

RANG ~uri n. 1) ...

rang n. 1. loc c...

*rang n., pl. $urĭ...

rangă2 $sf...

Ortografice DOOM

rang s. n., #p...

rang s. n., #pl....

rang s. n., pl. $r...

rangă s. f., ...

Enciclopedice

RANG, Henri (1902-...

Sinonime

RANG s. 1. v. $t...

RANG s. v. $rând, ...

RANG s. 1. dem...

rang s. v. RÎN...

Intrare: rang
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rang
  • rangul
  • rangu‑
plural
  • ranguri
  • rangurile
genitiv-dativ singular
  • rang
  • rangului
plural
  • ranguri
  • rangurilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rang, rangurisubstantiv neutru

  • 1. Loc ocupat de cineva sau de ceva într-o ierarhie administrativă, bisericească, militară sau diplomatică după criteriul importanței, funcției etc.; treaptă într-o ierarhie. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: treaptă
    • format_quote Zîmbea cu un fel de prietenie stăpînită, cum se cuvenea rangului său. VORNIC, P. 228. DLRLC
    • format_quote Și s-așează toți la masă, cum li-s anii, cum li-i rangul. EMINESCU, O. I 85. DLRLC
    • format_quote figurat Critica s-a ridicat la rangul unei producții... de multe ori mai însemnată chiar decît opera care se critică. VLAHUȚĂ, O. A. 230. DLRLC
    • 1.1. Locul ocupat în ierarhia unui pachet de cărți de joc de către fiecare grupă a câte patru cărți cu aceeași cifră sau față (ași, valeți, decari etc.). MDN '00
    • chat_bubble De prim rang sau de rangul întâi (sau al doilea etc.) = de calitatea, de categoria, de gradul întâi (sau al doilea etc.). DEX '09
    • chat_bubble Lojă de rangul întâi = lojă din rândul situat imediat deasupra parterului. DLRLC
    • chat_bubble Ipotecă de rangul întâi = prima ipotecă instituită asupra unui bun (urmată de alte ipoteci). DLRLC
  • 2. Clasificare a navelor potrivit mărimii sau armamentului lor. DN
  • 3. Număr care indică locul pe care îl ocupă un termen într-un șir. DEX '09 DN
    • 3.1. lingvistică Rang de frecvență = loc ocupat de un cuvânt, fonem etc. în ordinea frecvenței, organizată descendent. MDN '00
  • 4. învechit Șir de persoane. DEX '09 DLRLC
    sinonime: rând șir șirag
    • format_quote Și-n rangurile rupte zbor glonții vîjîind. ALECSANDRI, P. II 158. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.