16 definiții pentru purica

din care

Explicative DEX

PURICA, puric, vb. I. 1. Tranz. și refl. (Pop. și fam.) A (se) curăța de purici. 2. Tranz. Fig. (Fam.) A examina ceva cu atenție, cu de-amănuntul. [Var.: pureca vb. I] – Probabil lat. *pulicare (< pulicem).

PURICA, puric, vb. I. 1. Tranz. și refl. (Pop. și fam.) A (se) curăța de purici. 2. Tranz. Fig. (Fam.) A examina ceva cu atenție, cu de-amănuntul. [Var.: pureca vb. I] – Probabil lat. *pulicare (< pulicem).

purica1 [At:...

PURICA, puric,...

A PURICA puric $...

PURECA vb. I v. purica.

PURECA vb. I v. purica.

pureca v #v...

PURECA vb. I #v...

púric, a v. t...

Ortografice DOOM

purica (a ~) (#po...

purica (a ~) (#...

purica vb., ind. ...

Argou

purica, puric @I...

Sinonime

PURICA vb. v. $de...

purica vb. v....

Intrare: purica
verb (VT14)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • purica
  • puricare
  • puricat
  • puricatu‑
  • puricând
  • puricându‑
singular plural
  • purică
  • puricați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • puric
(să)
  • puric
  • puricam
  • puricai
  • puricasem
a II-a (tu)
  • purici
(să)
  • purici
  • puricai
  • puricași
  • puricaseși
a III-a (el, ea)
  • purică
(să)
  • purice
  • purica
  • purică
  • puricase
plural I (noi)
  • puricăm
(să)
  • puricăm
  • puricam
  • puricarăm
  • puricaserăm
  • puricasem
a II-a (voi)
  • puricați
(să)
  • puricați
  • puricați
  • puricarăți
  • puricaserăți
  • puricaseți
a III-a (ei, ele)
  • purică
(să)
  • purice
  • puricau
  • purica
  • puricaseră
verb (VT14)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pureca
  • purecare
  • purecat
  • purecatu‑
  • purecând
  • purecându‑
singular plural
  • purecă
  • purecați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • purec
(să)
  • purec
  • purecam
  • purecai
  • purecasem
a II-a (tu)
  • pureci
(să)
  • pureci
  • purecai
  • purecași
  • purecaseși
a III-a (el, ea)
  • purecă
(să)
  • purece
  • pureca
  • purecă
  • purecase
plural I (noi)
  • purecăm
(să)
  • purecăm
  • purecam
  • purecarăm
  • purecaserăm
  • purecasem
a II-a (voi)
  • purecați
(să)
  • purecați
  • purecați
  • purecarăți
  • purecaserăți
  • purecaseți
a III-a (ei, ele)
  • purecă
(să)
  • purece
  • purecau
  • pureca
  • purecaseră
purecat1 (part.) participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • purecat
  • purecatul
  • purecatu‑
  • pureca
  • purecata
plural
  • purecați
  • purecații
  • purecate
  • purecatele
genitiv-dativ singular
  • purecat
  • purecatului
  • purecate
  • purecatei
plural
  • purecați
  • purecaților
  • purecate
  • purecatelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

purica, puricverb

  • 1. tranzitiv reflexiv popular familiar A (se) curăța de purici. DEX '09 DEX '98 NODEX
    • format_quote Un negru purec;... bietul «îns!» la ce să-l purec? EMINESCU, O. I 48. DLRLC
    • 1.1. rar (Cu schimbarea complementului) A prinde purici. DLRLC
    • diferențiere A curăța un obiect de purici, scuturîndu-l sau cercetîndu-l cu de-amănuntul. DLRLC
  • 2. tranzitiv figurat familiar A examina ceva cu atenție, cu de-amănuntul, exagerat de migălos. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Le-am cercetat [documentele] și le-am puricat de nenumărate ori. C. PETRESCU, O. P. I 228. DLRLC
    • format_quote Cînd cumpără haine vechi le purică pîn toate-ndoiturile. CARAGIALE, O. I 344. DLRLC
  • 3. familiar Bate. DLRLC
    sinonime: bate
    • format_quote Nu glumi, ci mi-i purecă cît se poate de bine. RETEGANUL, P. I 8. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.