20 de definiții pentru punctual

din care

Explicative DEX

PUNCTUAL, -Ă, punctuali, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care este exact, care respectă întocmai termenul sau momentul fixat. ♦ (Adverbial) La timp, cu punctualitate. 2. (Despre verbe) Care arată că acțiunea se petrece într-un singur moment. Care abordează doar o anumită problemă strict precizată. [Pr.: -tu-al] – Din fr. ponctuel (după punct).

punctual, ~ă [...

PUNCTUAL, -Ă, punctuali, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care este exact, care respectă întocmai termenul sau momentul fixat. ♦ (Adverbial) La timp, cu punctualitate. 2. (Despre verbe) Care arată că acțiunea se petrece într-un singur moment. [Pr.: -tu-al] – Din fr. ponctuel (după punct).

PUNCTUAL, -Ă, $pu...

PUNCTUAL, -Ă adj. 1. (adesea adv.) Regulat, exact; care face la timp ceea ce trebuie să facă; precis. ♦ Făcut la momentul hotărît, determinat. 2. (Despre verbe) Care arată că acțiunea se petrece într-un singur moment. [Pron. -tu-al, var. puntual, -ă adj. / cf. fr. ponctuel, it. puntuale].

PUNCTUAL, -Ă $#ad...

punctual, -ă #adj...

PUNCTUAL ~ă (@~i,...

punctual a. care f...

*punctuál, -ă adj....

pontual, ~ă a...

puntual, ~ă $#a...

PUNTUAL, -Ă adj. v. punctual.

Ortografice DOOM

punctual (desp....

punctual $(punc-t...

punctual adj. m. ...

Sinonime

PUNCTUAL adj. exa...

PUNCTUAL adj. e...

Antonime

Punctual ≠ nepunct...

Intrare: punctual
punctual adjectiv
  • silabație: punc-tu-al info
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • punctual
  • punctualul
  • punctualu‑
  • punctua
  • punctuala
plural
  • punctuali
  • punctualii
  • punctuale
  • punctualele
genitiv-dativ singular
  • punctual
  • punctualului
  • punctuale
  • punctualei
plural
  • punctuali
  • punctualilor
  • punctuale
  • punctualelor
vocativ singular
plural
pontual
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
puntual adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • puntual
  • puntualul
  • puntualu‑
  • puntua
  • puntuala
plural
  • puntuali
  • puntualii
  • puntuale
  • puntualele
genitiv-dativ singular
  • puntual
  • puntualului
  • puntuale
  • puntualei
plural
  • puntuali
  • puntualilor
  • puntuale
  • puntualelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

punctual, punctuaadjectiv

  • 1. (Despre oameni) Care este exact, care respectă întocmai termenul sau momentul fixat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: parolist antonime: nepunctual
    • 1.1. (și) adverbial La timp, cu punctualitate. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Domnul lordache Păun simți ca întotdeauna satisfacția datoriei punctual împlinite. C. PETRESCU, O. P. I 159. DLRLC
  • 2. (Despre verbe) Care arată că acțiunea se petrece într-un singur moment. Care abordează doar o anumită problemă strict precizată. DEX '09 DLRLC DN
  • 3. matematică Referitor la un punct. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.