opțiuni
  • info

25 de definiții pentru public (adj.)

din care

Explicative DEX

PUBLIC, -Ă, publici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. sg. Colectivitate mare de oameni; mulțime, lume; spec. totalitatea persoanelor care asistă la un spectacol, la o conferință etc. ◊ Marele public = ansamblu de persoane considerate în raport cu participarea la un eveniment cultural, social, artistic etc. ◊ Loc. adj. și adv. În public = (care are loc) în fața unui anumit număr de persoane, în văzul lumii. 2. Adj. Care aparține unei colectivități umane sau provine de la o asemenea colectivitate; care privește pe toți, la care participă toți. ◊ Opinie publică = părere, judecată a colectivității; p. ext. public (1). ♦ Care are loc în prezența unui mare număr de oameni. 3. Adj. Al statului, de stat; care privește întregul popor; pus la dispoziția tuturor. ◊ Viața publică = viața politică-administrativă a unui stat; activitatea unei persoane în legătură cu funcțiile de stat pe care le ocupă. Grădină publică = parc. Drept public = subîmpărțire mai veche a dreptului, care se ocupa de relațiile persoanelor cu statul. Forță publică = poliție. Datorie publică = datorie a statului, rezultată din împrumuturi interne și externe. Învățământ public sau instrucție, școală publică = învățământ sau școală organizate și controlate de stat. ♦ (Despre persoane) Care ocupă o funcție în stat. – Din lat. publicus, fr. public.

public, ~ă [#At...

PUBLIC, -Ă, publici, -ce, s. n. sg., adj. 1. S. n. sg. Colectivitate mare de oameni; mulțime, lume; spec. totalitatea persoanelor care asistă la un spectacol, la o conferință etc. ◊ Loc. adj. și adv. În public = (care are loc) în fața unui anumit număr de persoane, în văzul lumii. ◊ Marele public = Ansamblu de persoane considerate în raport cu participarea la un eveniment cultural, social, artistic etc. 2. Adj. Care aparține unei colectivități umane sau provine de la o asemenea colectivitate; care privește pe toți, la care participă toți. ◊ Opinie publică = părere, judecată a colectivității; p. ext. public (1). ♦ Care are loc în prezența unui mare număr de oameni. 3. Adj. Al statului, de stat; care privește întregul popor; pus la dispoziția tuturor. ◊ Viața publică = viața politică-administrativă a unui stat; activitatea cuiva în legătură cu funcțiile de stat pe care le ocupă. Grădină publică = parc. Drept public = subîmpărțire mai veche a dreptului, care se ocupa de relațiile persoanelor cu statul. Forță publică = poliție. Datorie publică = datorie a statului, rezultată din împrumuturi interne și externe. Învățământ public sau instrucție, școală publică = învățământ sau școală organizate și controlate de stat. ♦ (Despre persoane) Care ocupă o funcție în stat. – Din lat. publicus, fr. public.

PUBLIC2, -Ă, $pu...

PUBLIC, -Ă adj. 1. (Op. privat) Care privește tot poporul, care aparține întregii națiuni. ♦ Care poate fi folosit de toată lumea. 2. Care se petrece, care are loc în fața unei adunări de oameni. 3. Care vine de la colectivitate, la care participă întreaga colectivitate. ♦ Opinie publică = v. opinie. // s.n. 1. Colectivitate mare de oameni; mulțime, lume. 2. Totalitatea persoanelor care asistă la un spectacol, la o conferință etc. [Cf. fr. public, it. pubblico, lat. publicus].

PUBLIC, -Ă I. $#a...

PUBLIC2 ~că (@~c...

public a. 1. car...

1) *públic, -ă adj...

JUS PUBLICUM (#lat...

public relations #...

Ortografice DOOM

+public2 (#des...

public1 (#desp...

public1 $(pu-bli...

public adj. m. (s...

Etimologice

@public (publică),...

Jargon

LECȚIE PUBLICĂ (< ...

Enciclopedice

@TRIBUNALUL FUNCȚIEI...

Sinonime

PUBLIC adj., s. @...

PUBLIC adj., #s...

FEMEIE PUBLICĂ s....

MINISTER PUBLIC s...

femeie publică #s...

minister public #...

Antonime

Public ≠ privat...

Intrare: public (adj.)
public1 (adj.) adjectiv
  • silabație: pu-blic info
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • public
  • publicul
  • publicu‑
  • publică
  • publica
plural
  • publici
  • publicii
  • publice
  • publicele
genitiv-dativ singular
  • public
  • publicului
  • publice
  • publicei
plural
  • publici
  • publicilor
  • publice
  • publicelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

public, publicăadjectiv

  • 1. Care aparține unei colectivități umane sau provine de la o asemenea colectivitate; care privește pe toți, la care participă toți. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    antonime: privat
    • format_quote Omul, făcînd bine, nu atîrnă decît de sine și poate brava judecata publică. NEGRUZZI, S. I 289. DLRLC
    • format_quote În principate, sistemele în luptă cu lumina, cu mișcarea publică... s-au desfăcut și se desfac din zi în zi. RUSSO, S. 47. DLRLC
    • 1.1. Opinie publică = părere, judecată a colectivității. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Aș fi expus ministerul la o sută de articole fulgerătoare în toate foile romîne și opinia publică ar fi fost contra mea. BOLINTINEANU, O. 440. DLRLC
    • 1.2. Care are loc în prezența unui mare număr de oameni. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Nota obținută a fost nota maximă, pe lîngă un supliment de laudă publică. GALACTION, O. I 58. DLRLC
      • format_quote (și) adverbial rar Ne vom constitua public într-o societate cu un guvern sau cap al emigrației. BĂLCESCU, la GHICA, A. 551. DLRLC
  • 2. Al statului, de stat; care privește întregul popor; pus la dispoziția tuturor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Telefon public. Venituri publice. DLRLC
    • format_quote În aceeași săptămînă apărea la Craiova într-un proces, la Iași într-o întrunire publică. C. PETRESCU, Î. I 11. DLRLC
    • 2.1. Viața publică = viața politică-administrativă a unui stat; activitatea unei persoane în legătură cu funcțiile de stat pe care le ocupă. DEX '09 DLRLC
    • 2.2. Grădină publică = parc. DEX '09
      sinonime: parc
      • format_quote Am intrat în grădina publică, o grădină mică și gătită ca de sărbătoare. BASSARABESCU, S. N. 24. DLRLC
      • format_quote Lungi popasuri prin aleile ascunse ale grădinilor publice din Iași. CREANGĂ, A. 133. DLRLC
    • 2.3. Drept public = subîmpărțire mai veche a dreptului, care se ocupa de relațiile persoanelor cu statul. DEX '09 DLRLC
    • 2.4. Minister public = instituție judiciară care reprezenta, în regimul trecut, interesele statului și ale societății în cauzele penale. DLRLC
      • 2.4.1. prin extensiune Magistratul care reprezenta această instituție. DLRLC
    • 2.5. Forță publică = poliție. DEX '09 DLRLC
      sinonime: poliție
    • 2.6. Datorie publică = datorie a statului, rezultată din împrumuturi interne și externe. DEX '09 DLRLC
    • 2.7. Învățământ public sau instrucție, școală publică = învățământ sau școală organizate și controlate de stat. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Sînteți chemat a opera salutare reforme în instrucția publică! ALECSANDRI, S. 5. DLRLC
      • format_quote La școala publică se învăța numai grecește. NEGRUZZI, S. I 3. DLRLC
    • 2.8. (Despre persoane) Care ocupă o funcție în stat. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
      • format_quote Neputînd fi învățător public, fusese chemat de domnul Moldovei ca dascăl de matematică. EMINESCU, N. 52. DLRLC
      • format_quote Acest impiegat public îi plătește foarte rău chiria. NEGRUZZI, S. I 301. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.