opțiuni
  • info

17 definiții pentru provocator

din care

Explicative DEX

PROVOCATOR, -OARE, provocatori, -oare, adj. Care provoacă, întărâtă, ațâță, incită, atacă; care atrage atenția asupra sa prin ținută, extravaganță, impertinență, obrăznicie; sfidător, obraznic. ♦ (Substantivat) Persoană care instigă la producerea unui act reprobabil. ♦ Care constituie cauza a ceva, care determină, care pricinuiește ceva. [Var.: (pop.) provocător, -oare adj.] – Din fr. provocateur.

PROVOCATOR, -OARE, provocatori, -oare, adj. Care provoacă, întărâtă, ațâță, incită, atacă; care atrage atenția asupra sa prin ținută, extravaganță, impertinență, obrăznicie; sfidător, obraznic. ♦ (Substantivat) Persoană care instigă la producerea unui act reprobabil. ♦ Care constituie cauza a ceva, care determină, care pricinuiește ceva. [Var.: (pop.) provocător, -oare adj.] – Din fr. provocateur.

@$provocator, ~oar...

@PROVOCATOR, -OARE...

@PROVOCATOR, -OARE...

PROVOCATOR, -OARE adj. Care provoacă; provocant. ♦ Care îndeamnă la acțiuni nesocotite și necinstite. // s.m. Cel care provoacă la luptă, la întrecere etc. [Var. provocător, -oare adj., s.m.f. / cf. fr. provocateur, lat. provocator].

PROVOCATOR1 $adv...

@PROVOCATOR2 ~oar...

@PROVOCATOR3 ~oar...

*provocatór, -oáre...

PROVOCĂTOR, -OARE adj. v. provocator.

PROVOCĂTOR, -OARE adj. v. provocator.

@$provocător, ~oar...

@PROVOCĂTOR, -OARE...

PROVOCĂTOR, -OARE adj., s.m. și f. v. provocator.

provocător a. care...

Ortografice DOOM

provocator adj....

provocator adj....

provocator adj. m...

Sinonime

PROVOCATOR s., ad...

PROVOCATOR s., ...

Intrare: provocator
provocator adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • provocator
  • provocatorul
  • provocatoru‑
  • provocatoare
  • provocatoarea
plural
  • provocatori
  • provocatorii
  • provocatoare
  • provocatoarele
genitiv-dativ singular
  • provocator
  • provocatorului
  • provocatoare
  • provocatoarei
plural
  • provocatori
  • provocatorilor
  • provocatoare
  • provocatoarelor
vocativ singular — —
plural — —
provocător adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • provocător
  • provocătorul
  • provocătoru‑
  • provocătoare
  • provocătoarea
plural
  • provocători
  • provocătorii
  • provocătoare
  • provocătoarele
genitiv-dativ singular
  • provocător
  • provocătorului
  • provocătoare
  • provocătoarei
plural
  • provocători
  • provocătorilor
  • provocătoare
  • provocătoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

provocator, provocatoareadjectiv

  • 1. Care provoacă, întărâtă, ațâță, incită, atacă; care atrage atenția asupra sa prin ținută, extravaganță, impertinență, obrăznicie. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: obraznic provocant sfidător
    • format_quote Ton provocator. Purtare provocatoare. DLRLC
    • format_quote Întîmplarea lua în ochii lui o înfățișare provocătoare. REBREANU, I. 77. DLRLC
    • 1.1. (și) substantivat (Persoană) care instigă la producerea unui act reprobabil. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.2. Care constituie cauza a ceva, care determină, care pricinuiește ceva. DEX '09 DEX '98
    • 1.3. (și) substantivat Cel care ia inițiativa unei lupte, unei întreceri, unei competiții (considerat în raport cu adversarul). DLRLC DN
      • format_quote Provocatorul... văzînd maiestatea și curajul protivnicei lui, se dămoli. ALECSANDRI, O. P. 41. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.