28 de definiții pentru prizonier

din care

Explicative DEX

PRIZONIER, -Ă, prizonieri, -e, s. m. și f. 1. Militar luat în captivitate în timpul unui război și reținut de dușman pentru a nu mai participa la ostilități; p. ext. persoană căzută în mâinile unui dușman și rămasă în puterea acestuia; captiv, prins. 2. Persoană arestată, întemnițată; deținut. ♦ Fig. Persoană lipsită de libertate. ♦ Fig. Persoană obsedată de un gând, o idee etc. 3. (Tehn.; în sintagma) Șurub prizonier = prizon. [Pr.: -ni-er] – Din fr. prisonnier.

prizonier, ~ă [...

PRIZONIER, -Ă, prizonieri, -e, s. m. și f. 1. Militar luat în captivitate în timpul unui război și reținut de dușman pentru a nu mai participa la ostilități; p. ext. persoană căzută în mâinile unui dușman și rămasă în puterea acestuia; captiv, prins. 2. Persoană arestată, întemnițată; deținut. ♦ Fig. Persoană lipsită de libertate. 3. (Tehn.; în sintagma) Șurub prizonier = prizon. [Pr.: -ni-er] – Din fr. prisonnier.

PRIZONIER, -Ă, $p...

PRIZONIER, -Ă s.m. și f. 1. Persoană căzută în mîinile unui dușman; militar prins în război; captiv. 2. Arestat, întemnițat. [Pron. -ni-er. / < fr. prisonnier].

PRIZONIER, -Ă $#s...

@PRIZONIER ~ă (~i, ...

*prizoníer, -ă s. ...

$prezoner, ~ă #sm...

prinsioner $#sm...

prinsionier $#s...

prinsoner $sm...

prinsonier $#sm...

prinsuner $sm...

prinzioner sm...

prinzoner $sm...

prinzonier $#sm...

prinzonir $sm...

prizioner $sm...

prizoner sm #...

prizonir sm...

Ortografice DOOM

prizonier (#desp....

prizonier $(-ni-e...

prizonier s. m. (...

Sinonime

PRIZONIER adj., s...

PRIZONIER adj.,...

Intrare: prizonier
  • silabație: pri-zo-ni-er info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prizonier
  • prizonierul
  • prizonieru‑
plural
  • prizonieri
  • prizonierii
genitiv-dativ singular
  • prizonier
  • prizonierului
plural
  • prizonieri
  • prizonierilor
vocativ singular
  • prizonierule
  • prizoniere
plural
  • prizonierilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prezoner
  • prezonerul
  • prezoneru‑
plural
  • prezoneri
  • prezonerii
genitiv-dativ singular
  • prezoner
  • prezonerului
plural
  • prezoneri
  • prezonerilor
vocativ singular
  • prezonerule
  • prezonere
plural
  • prezonerilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prinsioner
  • prinsionerul
  • prinsioneru‑
plural
  • prinsioneri
  • prinsionerii
genitiv-dativ singular
  • prinsioner
  • prinsionerului
plural
  • prinsioneri
  • prinsionerilor
vocativ singular
  • prinsionerule
  • prinsionere
plural
  • prinsionerilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prinsionier
  • prinsionierul
  • prinsionieru‑
plural
  • prinsionieri
  • prinsionierii
genitiv-dativ singular
  • prinsionier
  • prinsionierului
plural
  • prinsionieri
  • prinsionierilor
vocativ singular
  • prinsionierule
  • prinsioniere
plural
  • prinsionierilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prinsoner
  • prinsonerul
  • prinsoneru‑
plural
  • prinsoneri
  • prinsonerii
genitiv-dativ singular
  • prinsoner
  • prinsonerului
plural
  • prinsoneri
  • prinsonerilor
vocativ singular
  • prinsonerule
  • prinsonere
plural
  • prinsonerilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prinsonier
  • prinsonierul
  • prinsonieru‑
plural
  • prinsonieri
  • prinsonierii
genitiv-dativ singular
  • prinsonier
  • prinsonierului
plural
  • prinsonieri
  • prinsonierilor
vocativ singular
  • prinsonierule
  • prinsoniere
plural
  • prinsonierilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prinsuner
  • prinsunerul
  • prinsuneru‑
plural
  • prinsuneri
  • prinsunerii
genitiv-dativ singular
  • prinsuner
  • prinsunerului
plural
  • prinsuneri
  • prinsunerilor
vocativ singular
  • prinsunerule
  • prinsunere
plural
  • prinsunerilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prinzioner
  • prinzionerul
  • prinzioneru‑
plural
  • prinzioneri
  • prinzionerii
genitiv-dativ singular
  • prinzioner
  • prinzionerului
plural
  • prinzioneri
  • prinzionerilor
vocativ singular
  • prinzionerule
  • prinzionere
plural
  • prinzionerilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prinzoner
  • prinzonerul
  • prinzoneru‑
plural
  • prinzoneri
  • prinzonerii
genitiv-dativ singular
  • prinzoner
  • prinzonerului
plural
  • prinzoneri
  • prinzonerilor
vocativ singular
  • prinzonerule
  • prinzonere
plural
  • prinzonerilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prinzonier
  • prinzonierul
  • prinzonieru‑
plural
  • prinzonieri
  • prinzonierii
genitiv-dativ singular
  • prinzonier
  • prinzonierului
plural
  • prinzonieri
  • prinzonierilor
vocativ singular
  • prinzonierule
  • prinzoniere
plural
  • prinzonierilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prinzonir
  • prinzonirul
  • prinzoniru‑
plural
  • prinzoniri
  • prinzonirii
genitiv-dativ singular
  • prinzonir
  • prinzonirului
plural
  • prinzoniri
  • prinzonirilor
vocativ singular
  • prinzonirule
  • prinzonire
plural
  • prinzonirilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prizioner
  • prizionerul
  • prizioneru‑
plural
  • prizioneri
  • prizionerii
genitiv-dativ singular
  • prizioner
  • prizionerului
plural
  • prizioneri
  • prizionerilor
vocativ singular
  • prizionerule
  • prizionere
plural
  • prizionerilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prizoner
  • prizonerul
  • prizoneru‑
plural
  • prizoneri
  • prizonerii
genitiv-dativ singular
  • prizoner
  • prizonerului
plural
  • prizoneri
  • prizonerilor
vocativ singular
  • prizonerule
  • prizonere
plural
  • prizonerilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prizonir
  • prizonirul
  • prizoniru‑
plural
  • prizoniri
  • prizonirii
genitiv-dativ singular
  • prizonir
  • prizonirului
plural
  • prizoniri
  • prizonirilor
vocativ singular
  • prizonirule
  • prizonire
plural
  • prizonirilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

prizonier, prizonierisubstantiv masculin
prizonie, prizonieresubstantiv feminin

  • 1. Militar luat în captivitate în timpul unui război și reținut de dușman pentru a nu mai participa la ostilități. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00 NODEX
    • format_quote Jos, în șlep, prizonierii fumau. DUMITRIU, N. 139. DLRLC
    • format_quote Locuințele prizonierilor erau amenajate într-un parc vechi în afara orășelului. SADOVEANU, M. C. 120. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Persoană căzută în mâinile unui dușman și rămasă în puterea acestuia. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Persoană arestată, întemnițată. DEX '09 DEX '98 DN MDN '00
    • format_quote Jandarmii tăcură și veniră în vîrful degetelor spre adunare, aducînd și pe prizonier. SADOVEANU, B. 287. DLRLC
    • 2.1. figurat Persoană lipsită de libertate. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      sinonime: captiv
      • format_quote O ținea prizonieră pe Madala într-o cameră de la curtea Iloveanului. C. PETRESCU, R. DR. 343. DLRLC
      • format_quote Toată primăvara de afară îl cheamă și el e încă prizonier în pat. C. PETRESCU, C. V. 216. DLRLC
    • 2.2. figurat Persoană obsedată de un gând, o idee etc. DEX '09
  • chat_bubble tehnică (în) sintagmă Șurub prizonier = prizon. DEX '09 DEX '98
    sinonime: prizon
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.