opțiuni
  • info

21 de definiții pentru preot

din care

Explicative DEX

PREOT, preoți, s. m. (În majoritatea religiilor primitive sau superioare) Persoană care oficiază cultul religios, fiind, în această postură, mijlocitor între om și divinitate și reprezentând pe semenii săi în sfera sacrului, fără a o perturba; popă. ♦ Fig. Persoană care slujește un ideal, o învățătură; apostol. ◊ Mare preot = conducătorul suprem al cultului (la vechii evrei, egipteni etc.). – Lat. presbiterum.

preot sm [#...

PREOT, preoți, s. m. Slujitor al unui cult religios, învestit cu dreptul de a oficia actele de cult; popă. ♦ Fig. Cel care slujește un ideal, o învățătură; apostol. ◊ Mare preot = conducătorul suprem al cultului (la vechii evrei, egipteni etc.). – Din lat. presbiterum.

PREOT, preoți, ...

PREOT ~ți m. 1)...

preot m. 1. cel ...

préot ș. a., V. @p...

preut sm vz...

priot1 sm #v...

priut sm vz...

femeie-preot #s....

préut m. (lat. pop...

Ortografice DOOM

preot s. m., ...

preot s. m., #p...

preot s. m., pl. ...

preot.

Etimologice

preot (preoți), ...

Enciclopedice

priot s. m. #v....

MARE PREOT, rang p...

Sinonime

PREOT s. (BIS.)...

PREOT s. $(#BIS...

Intrare: preot
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • preot
  • preotul
  • preotu‑
plural
  • preoți
  • preoții
genitiv-dativ singular
  • preot
  • preotului
plural
  • preoți
  • preoților
vocativ singular
  • preotule
  • preote
plural
  • preoților
preut
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
priot (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • priot
  • priotul
  • priotu‑
plural
  • prioți
  • prioții
genitiv-dativ singular
  • priot
  • priotului
plural
  • prioți
  • prioților
vocativ singular —
plural —
priut
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

preot, preoțisubstantiv masculin

  • 1. (În majoritatea religiilor primitive sau superioare) Persoană care oficiază cultul religios, fiind, în această postură, mijlocitor între om și divinitate și reprezentând pe semenii săi în sfera sacrului, fără a o perturba. DEX '09 DLRLC
    sinonime: popă părinte păstor sacerdot
    • format_quote Titu Herdelea se pomeni într-o bună zi cu preotul Belciug din Pripas. REBREANU, R. I 282. DLRLC
    • format_quote Clopotele grele Răsunau cu jele Și preoți cîntau, Oameni s-adunau, Pe-Ana o-ngropau. COȘBUC, P. II 162. DLRLC
    • format_quote Așteptă un ceas să vie preotul. NEGRUZZI, S. I 91. DLRLC
    • 1.1. figurat Persoană care slujește un ideal, o învățătură. DEX '09 DLRLC
      sinonime: apostol
      • format_quote Și bogat în sărăcia-i, ca un astru el apune, Preot deșteptării noastre, semnelor vremii profet. EMINESCU, O. I 32. DLRLC
    • 1.2. Mare preot = conducătorul suprem al cultului (la vechii evrei, egipteni etc.). DEX '09 DEX '98
    • 1.3. Femeie-preot. DCR2
      • format_quote La Catedrala din Bristol a Bisericii Anglicane a avut loc ceremonia primirii în rândul preoților a primei femei. Evenimentul este urmarea deciziei Bisericii Anglicane de a hirotonisi femei-preot, decizie mult discutată și contestată de Biserica Catolică. R.l. 14 III 94 p. 8; v. și Luc. 5 V 84 p. 12, Rev. 22 43/96 p. 16. DCR2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.