opțiuni
  • info

23 de definiții pentru pravăț

din care

Explicative DEX

pravăț [At: M...

PRAVĂȚ, $pravețe,...

PRAVĂȚ, $pravețe,...

pravăț n. călăuză ...

právăț n., pl,. $e...

prabeț s #v...

praveț s #v...

praviț s #v...

praviță sf ...

prăvit2 s #v...

prăvită{{În ori... corectat(ă)

prăviț sm #...

PRAVIȚĂ s. f. #...

PRAVIȚĂ s. f. #...

PRĂVEȚ s. n. #v...

Etimologice

@pravăț (pravețe),...

Sinonime

PRAVĂȚ s. v. $obi...

pravăț s. v. ...

PRAVEȚ s. v. $căl...

praveț s. v. ...

Regionalisme / arhaisme

PRAVĂȚ s. m. ș...

pravăț, $pravățe...

právăț, s.n. (reg....

pravăț, s.n. – (r...

PRAVEȚ s. m. #...

Intrare: pravăț
pravăț1 (pl. -vețe) substantiv neutru
substantiv neutru (N9)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pravăț
  • pravățul
  • pravățu‑
plural
  • pravețe
  • pravețele
genitiv-dativ singular
  • pravăț
  • pravățului
plural
  • pravețe
  • pravețelor
vocativ singular —
plural —
prabeț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
praveț1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • praveț
  • pravețul
  • pravețu‑
plural
  • pravețe
  • pravețele
genitiv-dativ singular
  • praveț
  • pravețului
plural
  • pravețe
  • pravețelor
vocativ singular —
plural —
praviț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
praviță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • praviță
  • pravița
plural
  • pravițe
  • pravițele
genitiv-dativ singular
  • pravițe
  • praviței
plural
  • pravițe
  • pravițelor
vocativ singular —
plural —
pravăț2 (pl. -vățe) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pravăț
  • pravățul
  • pravățu‑
plural
  • pravățe
  • pravățele
genitiv-dativ singular
  • pravăț
  • pravățului
plural
  • pravățe
  • pravățelor
vocativ singular —
plural —
pravăț3 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pravăț
  • pravățul
  • pravățu‑
plural
  • pravățuri
  • pravățurile
genitiv-dativ singular
  • pravăț
  • pravățului
plural
  • pravățuri
  • pravățurilor
vocativ singular —
plural —
prăvit2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prăvit
  • prăvitul
plural
  • prăvite
  • prăvitele
genitiv-dativ singular
  • prăvit
  • prăvitului
plural
  • prăvite
  • prăvitelor
vocativ singular —
plural —
prăvită
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
prăviț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
praveț2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • praveț
  • pravețul
  • pravețu‑
plural
  • pravețuri
  • pravețurile
genitiv-dativ singular
  • praveț
  • pravețului
plural
  • pravețuri
  • pravețurilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pravăț, pravețesubstantiv neutru

învechit regional
  • 1. Obiect, obiectiv, scop, țel, țintă. DLRLC
    sinonime: obiect obiectiv scop țel țintă
    • format_quote Amîndouă avînd pravăț de-a ține întru unire Dragostea dumnezeiască cu acea de omenire. CONACHI, P. 302. DLRLC
  • 2. Călăuză, ghid, îndreptar, îndrumar, îndrumător. DLRLC
    sinonime: călăuză ghid îndreptar îndrumar îndrumător
    • format_quote Ucazele lui Petru care ne-au renoit Din mînă nu le lasă; drept pravăț îi slujesc. NEGRUZZI, S. II 194. DLRLC
    • format_quote Să aveți de pravăț bunile sfătuiri. DRĂGHICI, R. 157. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.