opțiuni
  • info

18 definiții pentru polit

din care

Explicative DEX

POLEI2, poleiesc, vb. IV. 1. Tranz. A acoperi un obiect cu un strat subțire de aur sau de argint în scopul protejării sau al înfrumusețării; a sufla cu aur sau cu argint. ♦ A înveli într-o foiță subțire de staniol, de hârtie colorată etc. 2. Tranz. și refl. Fig. A străluci sau a face să strălucească; a (se) învălui într-o lumină aurie sau argintie. ♦ Tranz. A înfrumuseța, a prezenta într-o lumină strălucitoare o situație, un aspect, o idee, o împrejurare etc. – Din sl. polijati.

POLEI2, poleiesc, vb. IV. 1. Tranz. A acoperi un obiect cu un strat subțire de aur sau de argint în scopul protejării sau al înfrumusețării; a sufla cu aur sau cu argint. ♦ A înveli într-o foiță subțire de staniol, de hârtie colorată etc. 2. Tranz. și refl. Fig. A străluci sau a face să strălucească; a (se) învălui într-o lumină aurie sau argintie. ♦ Tranz. A înfrumuseța, a prezenta într-o lumină strălucitoare o situație, un aspect, o idee, o împrejurare etc. – Din sl. polijati.

polei4 [At: ...

poli-2 [At: A...

poli1 v #v...

polii v vz ...

POLEI 2, $poleie...

A POLEI ~iesc $t...

poleì v. 1. a lu...

poleĭésc v. tr. (v...

Ortografice DOOM

polei1 (a ~) #...

polei2 (a ~) #...

polei vb., ind. p...

polei (ind. #pr...

poleiesc, -eiască 3 conj., -eiam 1 imp.

Etimologice

@polei (poleiesc, ...

Argou

polei, $poleiesc #...

Sinonime

POLEI vb. a sufla...

POLEI vb. a suf...

Intrare: polit
polit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • polit
  • politul
  • polită
  • polita
plural
  • poliți
  • poliții
  • polite
  • politele
genitiv-dativ singular
  • polit
  • politului
  • polite
  • politei
plural
  • poliți
  • poliților
  • polite
  • politelor
vocativ singular — —
plural — —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

polei, poleiescverb

  • 1. tranzitiv A acoperi un obiect cu un strat subțire de aur sau de argint în scopul protejării sau al înfrumusețării; a sufla cu aur sau cu argint. DEX '09 DLRLC
    sinonime: spoi sufla
    • 1.1. A înveli într-o foiță subțire de staniol, de hârtie colorată etc. DEX '09 DLRLC
  • 2. tranzitiv reflexiv figurat A străluci sau a face să strălucească; a (se) învălui într-o lumină aurie sau argintie. DEX '09 DLRLC
    sinonime: străluci
    • format_quote Luna iese deasupra codrilor la răsărit și poleiește cîmpiile în vale și Moldova depărtată, pe prund. SADOVEANU, O. I 76. DLRLC
    • format_quote Și cum gîndea astfel, o lacrimă, curată ca un mărgăritar, îi izvorăște din ochii mamei și i se anină de geană. Și-atunci raza pribeagă se topi în lacrimă și o polei. GÎRLEANU, L. 44. DLRLC
    • format_quote Iată lacul. Luna plină Poleindu-l, îl străbate; El aprins de-a ei lumină, Simte-a lui singurătate. EMINESCU, O. I 210. DLRLC
    • format_quote Cînd prindeau a se polei vîrfurile trestiilor... bătrînul pleca domol, cu pași măsurați, spre casă. BART, S. M. 61. DLRLC
    • format_quote Cît ai clipi, trunchiurile neclintite și netede ale brazilor se poleiră de o lumină curată și rece. HOGAȘ, M. N. 92. DLRLC
    • 2.1. tranzitiv A prezenta într-o lumină strălucitoare o situație, un aspect, o idee, o împrejurare etc. DEX '09 DLRLC
      sinonime: înfrumuseța
      • format_quote A polei realitatea. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.