opțiuni
  • info

19 definiții pentru partizan (s.m.)

din care

Explicative DEX

PARTIZAN, -Ă, partizani, -e, s. m. și f. 1. Persoană care adoptă și susține o idee, o teorie etc.; persoană care este de partea cuiva, care luptă alături de cineva pentru o cauză; adept. 2. Spec. Membru al unui detașament organizat de luptă, care acționează în timp de război împotriva inamicului, în spatele frontului. – Din fr. partisan.

PARTIZAN, -Ă, partizani, -e, s. m. și f. 1. Persoană care adoptă și susține o idee, o teorie etc.; persoană care este de partea cuiva, care luptă alături de cineva pentru o cauză; adept. 2. Spec. Membru al unui detașament organizat de luptă, care acționează în timp de război împotriva inamicului, în spatele frontului. – Din fr. partisan.

$partizan, ~ă #sm...

PARTIZAN, -Ă, $pa...

PARTIZAN, -Ă s.m. și f. 1. Adept, susținător (al unei idei, al unei doctrine etc.); luptător pentru o cauză comună. 2. Luptător într-un detașament care acționează în spatele frontului inamic. [Cf. fr. partisan, rus. partizan].

PARTIZAN, -Ă I. $...

partizan s. #m....

@PARTIZAN ~ă (~i, ~...

partizan m. cel ce...

*partizán, -ă s. (...

partezan, ~ă $#...

$partizant, ~ă #s...

Ortografice DOOM

partizan adj. #...

!partizan adj. ...

partizan s. m., p...

partizan.

@Consiliul Mondial a...

Sinonime

PARTIZAN s. 1. ...

PARTIZAN s. ade...

Antonime

Partizan ≠ adversa...

Intrare: partizan (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • partizan
  • partizanul
  • partizanu‑
plural
  • partizani
  • partizanii
genitiv-dativ singular
  • partizan
  • partizanului
plural
  • partizani
  • partizanilor
vocativ singular
  • partizanule
  • partizane
plural
  • partizanilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • partezan
  • partezanul
  • partezanu‑
plural
  • partezani
  • partezanii
genitiv-dativ singular
  • partezan
  • partezanului
plural
  • partezani
  • partezanilor
vocativ singular
  • partezanule
  • partezane
plural
  • partezanilor
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • partizant
  • partizantul
plural
  • partizanți
  • partizanții
genitiv-dativ singular
  • partizant
  • partizantului
plural
  • partizanți
  • partizanților
vocativ singular
  • partizantule
  • partizante
plural
  • partizanților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

partizan, partizanisubstantiv masculin
partizană, partizanesubstantiv feminin

  • 1. Persoană care adoptă și susține o idee, o teorie etc.; persoană care este de partea cuiva, care luptă alături de cineva pentru o cauză. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00 NODEX
    sinonime: adept părtaș părtean susținător antonime: adversar
    • format_quote Bogdan, ca toți principii destronați, mai număra vreo cîțiva partizani între boieri. HASDEU, I. V. 18. DLRLC
    • format_quote Tomșa se repede Acuma spre Suceava cu partizanii săi. ALECSANDRI, T. II 163. DLRLC
    • format_quote Partizan al demilitarizării. NODEX
  • 2. prin specializare Membru al unui detașament organizat de luptă, care acționează în timp de război împotriva inamicului, în spatele frontului. DEX '09 DEX '98 DN MDN '00 NODEX
    • format_quote Iarnă și vară, zi și noapte, îndurînd foamea și setea și gerul năprasnic, au suferit, au luptat... mii și mii de partizani. STANCU, U.R.S.S. 107. DLRLC
    • diferențiere Membru al unui detașament organizat de luptă, care acționează în război pe teritoriul cotropit de inamic, în spatele frontului acestuia. DLRLC
  • 3. învechit rar Partener. DLRLC
    sinonime: partener
    • format_quote Partizanii mei [la jocul de cărți] erau o damă ca de 50 ani și doi băieței, unul mai tînăr și altul mai bătrîn decît mine. BOLINTINEANU, O. 367. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.