18 definiții pentru pantă (înclinare)

din care

Explicative DEX

PANTĂ, pante, s. f. 1. Porțiune de teren cu suprafața înclinată față de planul orizontal, care formează de obicei versantul unei forme de relief; povârniș, coastă. ◊ Loc. adv. și adj. În pantă = înclinat, pieziș. ◊ Expr. A cădea (sau a aluneca) pe panta... (sau pe o pantă...) = a) a se lăsa prins, antrenat de...; b) a se îndrepta către..., a duce către... 2. Unghi ascuțit format de o dreaptă sau de un plan cu dreapta sau cu planul orizontal; tangenta trigonometrică a acestui unghi; înclinare față de orizontală. – Din fr. pente.

PANTĂ, pante, s. f. 1. Porțiune de teren cu suprafața înclinată față de planul orizontal, care formează de obicei versantul unei forme de relief; povârniș, coastă. ◊ Loc. adv. și adj. În pantă = înclinat, pieziș. ◊ Expr. A cădea (sau a aluneca) pe panta... (sau pe o pantă...) = a) a se lăsa prins, antrenat de...; b) a se îndrepta către..., a duce către... 2. Unghi ascuțit format de o dreaptă sau de un plan cu dreapta sau cu planul orizontal; tangenta trigonometrică a acestui unghi; înclinare față de orizontală. – Din fr. pente.

pantă1 sf ...

PANTĂ1, pante,...

PANTĂ s.f. 1. Înclinare, coastă, povîrniș al unui teren, al unei suprafețe; porțiune din traseul unei șosele pe care vehiculele circulă coborînd. 2. (Mat.) Unghi format de o dreaptă cu o orizontală sau cu un plan orizontal; tangentă trigonometrică la acest unghi. [< fr. pente < pendre – a atîrna].

PANTĂ s. f. 1...

PANTĂ ~e f. 1) ...

pantă f. povârniș,...

*pántă f., pl. e...

Ortografice DOOM

pantă s. f., ...

pantă s. f., #g...

pantă s. f., pl. ...

Etimologice

pantă (pante), #...

Jargon

INDICATOR DE PANTĂ...

@PANTĂ DE COBORÂRE/U...

Enciclopedice

PÁNTĂ (< fr.) #s...

Sinonime

PANTĂ s. $(GEOGR....

PANTĂ s. $(#GEO...

PANTĂ. Subst. Pa...

Intrare: pantă (înclinare)
pantă1 (pl. pante) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pantă
  • panta
plural
  • pante
  • pantele
genitiv-dativ singular
  • pante
  • pantei
plural
  • pante
  • pantelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pantă, pantesubstantiv feminin

  • 1. Porțiune de teren cu suprafața înclinată față de planul orizontal, care formează de obicei versantul unei forme de relief. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Vuind subțire motorul trase mașina pe pantă în sus. DUMITRIU, N. 264. DLRLC
    • format_quote Grupuri de oameni urcă din sat panta pieptișe, care îi aduce deasupra colinei. BOGZA, C. O. 214. DLRLC
    • format_quote Pe pantele malului... îndrăznea să dea colțul ierbii. C. PETRESCU, Î. II 159. DLRLC
    • format_quote Facerea drenajului se reduce la săpatul șanțurilor, dîndu-le o pantă de scurgere. I. IONESCU, M. 324. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adjectivală locuțiune adverbială În pantă = pieziș, povârnit, înclinat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Bică a ieșit... după ce amorțiseși căscînd ochii la toate vitrinele de pe strada în pantă. PAS, Z. I 262. DLRLC
    • chat_bubble A cădea (sau a aluneca) pe panta... (sau pe o pantă...) = a se lăsa prins, antrenat de... DEX '09 DEX '98
    • chat_bubble A cădea (sau a aluneca) pe panta... (sau pe o pantă...) = a se îndrepta către..., a duce către... DEX '09 DEX '98
  • 2. Unghi ascuțit format de o dreaptă sau de un plan cu dreapta sau cu planul orizontal; tangenta trigonometrică a acestui unghi; înclinare față de orizontală. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: înclinare
    • 2.1. Panta unei drepte = tangentă trigonometrică a unghiului făcut de o dreaptă cu axa absciselor. MDN '00
  • 3. Porțiune dintr-o șosea sau dintr-o linie de cale ferată cu o înclinație aproximativ constantă, cuprinsă între două puncte diferite dintre care al doilea, considerat în sensul creșterii kilometrajului, are cota mai mică. DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.