21 de definiții pentru osteneală

din care

Explicative DEX

OSTENEALĂ, osteneli, s. f. 1. Starea celui ostenit; oboseală; istovire, extenuare. ◊ Expr. (A fi) rupt (sau frânt) de osteneală = (a fi) peste măsură de obosit, de istovit. 2. Muncă grea, obositoare, extenuantă; efort, trudă, strădanie. ◊ Expr. A-și da (toată) osteneala = a depune toate eforturile, a-și da toată silința, a se strădui. – Osteni + suf. -eală.

ostenea $sf...

OSTENEALĂ, osteneli, s. f. (Înv. și pop.) 1. Starea celui ostenit; oboseală; istovire, extenuare. ◊ Expr. (A fi) rupt (sau frânt) de osteneală = (a fi) peste măsură de obosit, de istovit. 2. Muncă grea, obositoare, extenuantă; efort, trudă, strădanie. ◊ Expr. A-și da (toată) osteneala = a depune toate eforturile, a-și da toată silința, a se strădui. – Osteni + suf. -eală.

OSTENEALĂ, $osten...

OSTENEALĂ ~eli $...

osteneálă f., pl. ...

ostănea $sf...

ostinea $sf...

ustănea $sf...

@DAS IST FÜR DIE KAT...

USTENEA... =...

Ortografice DOOM

ostenea s. #f...

ostenea s. f....

ostenea s. f., ...

Enciclopedice

@OLEUM ET OPERAM PER...

Sinonime

OSTENEA s. 1....

OSTENEA s. @1...

Regionalisme / arhaisme

osteneálă, $ostene...

osteneală, $osten...

osteneală, osteneli, s.f. – (înv.) Oboseală, istovire: „Să-mi dai o cupă de zin, / Să o beau pe osteneală” (Papahagi 1925: 187). – Din osteni „a obosi” + -eală.

Intrare: osteneală
osteneală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ostenea
  • osteneala
plural
  • osteneli
  • ostenelile
genitiv-dativ singular
  • osteneli
  • ostenelii
plural
  • osteneli
  • ostenelilor
vocativ singular
plural
ostăneală
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ustăneală
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ostineală
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ostenea, ostenelisubstantiv feminin

  • 1. Starea celui ostenit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote E zobit de osteneală. DELAVRANCEA, A. 125. DLRLC
    • format_quote Simțea în el o lene, o osteneală ș-o neliniște apăsătoare. VLAHUȚĂ, O. A. 251. DLRLC
    • format_quote Fata împăratului arătă dorința ce are de a se odihni de osteneala drumului ce făcuse. ISPIRESCU, L. 19. DLRLC
    • chat_bubble (A fi) rupt (sau frânt) de osteneală = (a fi) peste măsură de obosit, de istovit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Atît de mult era ruptă de osteneală, încît căzu și rămase acolo o zi ș-o noapte. ISPIRESCU, L. 59. DLRLC
  • 2. Muncă grea, obositoare, extenuantă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Deprins cu trudă, cu vînturi, ploi și osteneli, sufletul tînăr se înăspri. SADOVEANU, O. I 271. DLRLC
    • format_quote Ar fi avut mare nevoie de puțină odihnă după atîtea osteneli. REBREANU, R. I 168. DLRLC
    • format_quote Însă, pentru osteneală, spune fără de sfială Ce vrei? slujbă, rang sau bani? ALEXANDRESCU, P. 33. DLRLC
    • chat_bubble A-și da (toată) osteneala = a depune toate eforturile, a-și da toată silința, a se strădui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: strădui
      • format_quote În loc să-ți dai osteneală ca să afli pînă și gîndul oamenilor, tu nu știi nici măcar ceea ce vorbesc ei. CREANGĂ, P. 146. DLRLC
etimologie:
  • Osteni + -eală. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.