21 de definiții pentru ocupație

din care

Explicative DEX

OCUPAȚIE, ocupații, s. f. 1. Ocuparea temporară de către forțele armate ale unui stat, a unei părți sau a totalității teritoriului altui stat, fără ca prin aceasta statul ocupant să dobândească drepturi suverane asupra celui ocupat; cucerire. ◊ Loc. adj. De ocupație = (despre forțe armate) care ocupă temporar un teritoriu, o localitate străină. ♦ (Jur.) Luare în stăpânire, în posesiune; dobândire a unei proprietăți. 2. Îndeletnicire, treabă, activitate; preocupare. ♦ Profesie, slujbă, post. [Var.: (înv.) ocupațiune s. f.] – Din fr. occupation, lat. occupatio, -onis.

ocupație sf [...

OCUPAȚIE, ocupații, s. f. 1. (Luare temporară în) stăpânire de către forțele armate ale unui stat a unei părți sau a totalității teritoriului unui alt stat; cucerire. ◊ Loc. adj. De ocupație = (despre forțe armate) care ocupă temporar un teritoriu, o localitate străină. ♦ (Jur.) Luare în stăpânire, în posesiune; dobândire a unei proprietăți. 2. Îndeletnicire, treabă, activitate; preocupare. ♦ Profesiune, slujbă, post. [Var.: (înv.) ocupațiune s. f.] – Din fr. occupation, lat. occupatio, -onis.

OCUPAȚIE, $ocupaț...

OCUPAȚIE s.f. I. Îndeletnicire, profesiune, meserie. ♦ Preocupare, treabă. II. 1. Luare în stăpînire cu forța a unui teritoriu, a unui oraș etc. de către o putere străină, care impune un anumit regim. 2. Luare în posesiune, în stăpînire; ocupare. [Gen. -iei, var. ocupațiune s.f. / cf. fr. occupation, lat. occupatio].

OCUPAȚIE $s. f....

OCUPAȚIE1 ~i $f....

OCUPAȚIE2 ~i $f....

OCUPAȚIUNE s. f. v. ocupație.

OCUPAȚIUNE s. f. v. ocupație.

ocupațiune sf...

OCUPAȚIUNE #s. f....

OCUPAȚIUNE s.f. v. ocupație.

ocupați(un)e f. @1...

*ocupațiúne f. (la...

Ortografice DOOM

ocupație (desp....

ocupație $(-ți-e)...

ocupație s. f. (s...

Jargon

ocupație (lat. $...

Sinonime

OCUPAȚIE s. I. ...

OCUPAȚIE s. @I....

Intrare: ocupație
ocupație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ocupație
  • ocupația
plural
  • ocupații
  • ocupațiile
genitiv-dativ singular
  • ocupații
  • ocupației
plural
  • ocupații
  • ocupațiilor
vocativ singular
plural
ocupațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ocupațiune
  • ocupațiunea
plural
  • ocupațiuni
  • ocupațiunile
genitiv-dativ singular
  • ocupațiuni
  • ocupațiunii
plural
  • ocupațiuni
  • ocupațiunilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ocupație, ocupațiisubstantiv feminin

  • 1. Ocuparea temporară de către forțele armate ale unui stat, a unei părți sau a totalității teritoriului altui stat, fără ca prin aceasta statul ocupant să dobândească drepturi suverane asupra celui ocupat. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: cucerire
    • 1.1. științe juridice Luare în stăpânire, în posesiune; dobândire a unei proprietăți. DEX '09 DEX '98
    • chat_bubble locuțiune adjectivală De ocupație = (despre forțe armate) care ocupă temporar un teritoriu, o localitate străină. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Trupe de ocupație. DLRLC
  • 2. Activitate, meserie, preocupare, profesie, treabă, îndeletnicire. DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Dați-mi voie, răspunse musafirul meu; nu vreau să vă întrerup ocupațiile. SADOVEANU, O. VIII 56. DLRLC
    • format_quote Are acuma atîtea ocupații că nici nu se poate gîndi să le întrerupă. REBREANU, R. I 207. DLRLC
    • format_quote Trebile casnice și ale statului... nu-l putură înturna [pe Cantemir] de la ocupațiile literare. NEGRUZZI, S. II 146. DLRLC
    • 2.1. Post, profesie, slujbă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Dar nu mi-ai spus ce ocupație ți-ai găsit? SAHIA, N. 95. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.