14 definiții pentru năvalnic (adj.)

din care

Explicative DEX

NĂVALNIC, -Ă, năvalnici, -ce, adj., s. m. 1. Adj. (Adesea adverbial) Care nu poate fi domolit, stăpânit; furtunos, impetuos, aprig, violent; strașnic, cumplit. ♦ (Despre ape curgătoare) Care curge repede. 2. S. m. Specie de ferigă cu frunze mari, lucitoare, în formă de lance, dispuse în rozete, folosită în medicina populară (Scolopendrium vulgare).Năvală + suf. -nic.

NĂVALNIC, -Ă, năvalnici, -ce, adj., s. m. 1. Adj. (Adesea adverbial) Care nu poate fi domolit, stăpânit; furtunos, impetuos, aprig, violent; strașnic, cumplit. ♦ (Despre ape curgătoare) Care curge repede. 2. S. m. Specie de ferigă cu frunze mari, lucitoare, în formă de lance, dispuse în rozete, folosită în medicina populară (Scolopendrium vulgare).Năvală + suf. -nic.

năvalnic, ~ă [#...

NĂVALNIC2, -Ă, $...

@NĂVALNIC2 ~că (~c...

năvalnic a. și adv...

năválnic, -ă adj. ...

$năvarnic, ~ă a...

$nevarnic, ~ă a...

névarnic V. @năval...

Ortografice DOOM

năvalnic1 #adj...

năvalnic1 adj....

năvalnic adj. m.,...

Sinonime

NĂVALNIC adj., s....

NĂVALNIC adj., ...

Intrare: năvalnic (adj.)
năvalnic1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năvalnic
  • năvalnicul
  • năvalnicu‑
  • năvalnică
  • năvalnica
plural
  • năvalnici
  • năvalnicii
  • năvalnice
  • năvalnicele
genitiv-dativ singular
  • năvalnic
  • năvalnicului
  • năvalnice
  • năvalnicei
plural
  • năvalnici
  • năvalnicilor
  • năvalnice
  • năvalnicelor
vocativ singular
plural
năvarnic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
nevarnic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

năvalnic, năvalnicăadjectiv

  • 1. adesea adverbial Care nu poate fi domolit, stăpânit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Avea în inimă-i... o pornire năvalnică. GALACTION, O. I 197. DLRLC
    • format_quote Nu e soare, dar e bine, Și pe rîu e numai fum. Vîntu-i liniștit acum, Dar năvalnic vuiet vine De pe drum. COȘBUC, P. I 223. DLRLC
    • format_quote Se auzeau de-afară tropotele jucătorilor, scîrțîitul viorilor și glasul lui Pantelimon Văduva chiuind năvalnic. REBREANU, R. I 134. DLRLC
    • format_quote Năvalnic s-apropie pașii, Și-n goana lor cîntă arcașii. COȘBUC, P. II 31. DLRLC
    • 1.1. (Despre ape curgătoare) Care curge repede. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Era Dunărea mare și năvalnică din martie. DUMITRIU, N. 135. DLRLC
etimologie:
  • Năvală + -nic. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.