opțiuni
  • info

19 definiții pentru măguli

din care

Explicative DEX

MĂGULI, măgulesc, vb. IV. 1. Tranz. A satisface amorul-propriu sau vanitatea cuiva prin vorbe sau fapte; a flata; a linguși. 2. Refl. (Înv.) A se amăgi cu..., a se împăca cu..., a se încânta cu... – Din sl. maguliti sen.

măguli [At: ...

MĂGULI, măgulesc, vb. IV. 1. Tranz. A satisface amorul propriu sau vanitatea cuiva prin vorbe sau fapte; a flata; a linguși. 2. Refl. (Înv.) A se amăgi cu..., a se împăca cu..., a se încânta cu... – Din sl. magulitsen.

MĂGULI, $măgulesc...

A MĂGULI ~esc $t...

@A SE MĂGULI mă ~e...

măgulì v. a linguș...

amăguli v #...

măgulésc v. tr. (v...

Ortografice DOOM

măguli (a ~) #vb....

măguli (a ~) #v...

măguli vb., ind. ...

Etimologice

@măguli (măgulesc,...

Sinonime

MĂGULI vb. 1. v...

MĂGULI vb. v. $ad...

MĂGULI vb. 1....

măguli vb. v....

Antonime

A măguli ≠ a ofens...

Tezaur

MĂGULÍ vb. IV. @1....

Intrare: măguli
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • măguli
  • măgulire
  • măgulit
  • măgulitu‑
  • măgulind
  • măgulindu‑
 singular plural
  • măgulește
  • măguliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • măgulesc
 (să)
  • măgulesc
  • măguleam
  • măgulii
  • măgulisem
a II-a (tu)
  • măgulești
 (să)
  • măgulești
  • măguleai
  • măguliși
  • măguliseși
a III-a (el, ea)
  • măgulește
 (să)
  • măgulească
  • măgulea
  • măguli
  • măgulise
plural I (noi)
  • măgulim
 (să)
  • măgulim
  • măguleam
  • măgulirăm
  • măguliserăm
  • măgulisem
a II-a (voi)
  • măguliți
 (să)
  • măguliți
  • măguleați
  • măgulirăți
  • măguliserăți
  • măguliseți
a III-a (ei, ele)
  • măgulesc
 (să)
  • măgulească
  • măguleau
  • măguliră
  • măguliseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • amăguli
  • amăgulire
  • amăgulit
  • amăgulitu‑
  • amăgulind
  • amăgulindu‑
 singular plural
  • amăgulește
  • amăguliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • amăgulesc
 (să)
  • amăgulesc
  • amăguleam
  • amăgulii
  • amăgulisem
a II-a (tu)
  • amăgulești
 (să)
  • amăgulești
  • amăguleai
  • amăguliși
  • amăguliseși
a III-a (el, ea)
  • amăgulește
 (să)
  • amăgulească
  • amăgulea
  • amăguli
  • amăgulise
plural I (noi)
  • amăgulim
 (să)
  • amăgulim
  • amăguleam
  • amăgulirăm
  • amăguliserăm
  • amăgulisem
a II-a (voi)
  • amăguliți
 (să)
  • amăguliți
  • amăguleați
  • amăgulirăți
  • amăguliserăți
  • amăguliseți
a III-a (ei, ele)
  • amăgulesc
 (să)
  • amăgulească
  • amăguleau
  • amăguliră
  • amăguliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

măguli, măgulescverb

  • 1. tranzitiv A satisface amorul-propriu sau vanitatea cuiva prin vorbe sau fapte. DEX '09 DLRLC
    sinonime: adula complimenta flata linguși antonime: ofensa
    • format_quote Știi tu cine te judecă și cine te măgulește? ARGHEZI, P. T. 77. DLRLC
    • format_quote Atențiunea dumitale m-a măgulit foarte. CARAGIALE, O. VII 501. DLRLC
    • format_quote Măgulit e fiecare Că n-ai fost mai mult ca dînsul. EMINESCU, O. I 134. DLRLC
  • 2. reflexiv învechit A se amăgi cu..., a se împăca cu..., a se încânta cu... DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: amăgi împăca încânta
    • format_quote Să stai cu turcii fără a te măguli însă că vei dobîndi ceva. GHICA, A. 598. DLRLC
    • format_quote Nu te mai măguli cu o nădejde ce niciodată nu se poate împlini. NEGRUZZI, S. I 25. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.