opțiuni
  • info

23 de definiții pentru mândru (adj.)

din care

Explicative DEX

MÂNDRU, -Ă, mândri, -e, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. (Adesea urmat de determinări introduse prin prep. „de”). Mulțumit, satisfăcut, încântat; care are un sentiment de demnitate, de încredere în calitățile proprii; demn. 2. Care are încredere exagerată în calitățile proprii; orgolios, îngâmfat, trufaș. 3. (Pop.) Frumos, falnic, măreț. II. 1. S. m. și f. (Pop.) Persoană pentru care cineva de sex opus simte o afecțiune deosebită; drag, iubit. 2. S. f. pl. art. Iele. – Din sl. mondrŭ „înțelept”.

mândru, ~ă [#A...

MÂNDRU, -Ă, mândri, -e, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. (Adesea urmat de determinări introduse prin prep. „de”). Mulțumit, satisfăcut, încântat; care are un sentiment de demnitate, de încredere în calitățile proprii; demn. 2. Care are încredere exagerată în calitățile proprii; orgolios, îngâmfat, trufaș. 3. (Pop.) Frumos, falnic, măreț. II. S. m. și f. (Pop.) Persoană pentru care cineva de sex opus simte o afecțiune deosebită; drag, iubit. – Din sl. mondrŭ „înțelept”.

@MÂNDRU1 ~ă (~i, ~e...

mândru a. 1. car...

$@țândru-mândru, ~...

MÎNDRU2, -Ă, $mî...

mîndru, -ă adj. (...

Ortografice DOOM

mândru1 adj....

mândru1 adj. #...

mândru adj. m., s....

mîndru...

Etimologice

mîndru (mîndră), ...

Enciclopedice

SLOBOZIA MÂNDRA, #...

Sinonime

MÂNDRU adj. 1. v...

MÂNDRU adj. v. $ar...

MÎNDRU adj. @1....

mîndru adj. #v....

Antonime

Mândru ≠ modest, s...

Regionalisme / arhaisme

mấndru, $-ă, mândr...

mândru, mândră, ...

mândru, mândră, adj. – 1. Frumos, arătos, falnic: „Mândru și-o gătat pân casă” (Calendar 1980). 2. (s.m.) Drăguț, iubit. – Din sl. mondru „înțelept” (Miklosich, Cihac, Șeineanu cf. DER).

Tezaur

MÎNDRU, -Ă adj., ...

Intrare: mândru (adj.)
mândru1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A96)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mândru
  • mândrul
  • mândru‑
  • mândră
  • mândra
plural
  • mândri
  • mândrii
  • mândre
  • mândrele
genitiv-dativ singular
  • mândru
  • mândrului
  • mândre
  • mândrei
plural
  • mândri
  • mândrilor
  • mândre
  • mândrelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mândru, mândrăadjectiv

  • 1. (Adesea urmat de determinări introduse prin prepoziție „de”). Care are un sentiment de demnitate, de încredere în calitățile proprii. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: demn mulțumit satisfăcut încântat
    • format_quote Vom împărți dreptate tuturora, zise Alexăndrel, ridicînd mîndru capul. SADOVEANU, O. VII 157. DLRLC
    • format_quote Era mîndru și frumos ca un zmeu. VLAHUȚĂ, O. A. II 9. DLRLC
  • 2. Care are încredere exagerată în calitățile proprii. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: fudul orgolios trufaș îngâmfat
    • format_quote Zici că-s mîndră și n-am vrut Ca s-ascult vorbele tale? COȘBUC, P. I 51. DLRLC
    • format_quote Iubesc o fată frumoasă... fata Genarului, om mîndru și sălbatec. EMINESCU, N. 13. DLRLC
  • 3. Fericit, mulțumit, onorat. DLRLC
    sinonime: fericit mulțumit onorat
    • format_quote Încrede-te, stăpînă, zise Galben-de-Soare, căci voi fi mîndru să încalece pe mine o vitează ca tine. ISPIRESCU, L. 21. DLRLC
  • 4. popular Falnic, frumos, minunat, măreț. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: falnic frumos minunat măreț
    • format_quote Cutrieram cîmpul cu florile și mîndrele dealuri, de după care-mi zîmbeau zorile. CREANGĂ, A. 117. DLRLC
    • format_quote Te-am ruga, mări, ruga, Să-mi trimiți prin cineva Ce-i mai mîndru-n valea ta. EMINESCU, O. I 149. DLRLC
    • format_quote Pe culmea cea mai naltă a munților Carpați se întinde o țară mîndră și binecuvîntată între toate țările. BĂLCESCU, O. II 207. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Din cînd în cînd vărsate, mîndru lacrimile-ți șed. EMINESCU, O. I 83. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.