13 definiții pentru mâncărică
din care- explicative DEX (5)
- ortografice DOOM (3)
- sinonime (4)
- tezaur (1)
Explicative DEX
MÂNCĂRICĂ, mâncărele, s. f. 1. (Fam.) Diminutiv al lui mâncare (3). 2. (Reg.) Tocană. – Mâncare + suf. -ică.
MÂNCĂRICĂ, mâncărele, s. f. 1. (Fam.) Diminutiv al lui mâncare (3). 2. (Reg.) Tocană. – Mâncare + suf. -ică.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
mâncărică $sf...
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mâncărică f. l. ...
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MÎNCĂRICĂ s. f....
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mîncărícă f., pl. ...
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
!mâncărică (#fam....
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
mâncărică (fam....
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de gall
- acțiuni
mâncărică s. f., ...
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
MÂNCĂRICĂ s. (reg...
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MÂNCĂRICĂ s. v. $...
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MÎNCĂRICĂ s. (#...
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
mîncărică s. #v...
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Tezaur
MÎNCĂRICĂ s. f. @...
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: mâncărică
mâncărică1 (pl. e) substantiv feminin
| substantiv feminin (F39) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
mâncărică2 (pl. -i) substantiv feminin
| substantiv feminin (F46) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
mâncărică, mâncărelesubstantiv feminin
- sinonime: mâncărioară mâncăriță mâncărușă
- Seara cînd se întoarseră, găsiră mîncărică și fierturică gata. ISPIRESCU, L. 337. DLRLC
- Despre odihnă, mîncărică și băuturică să n-ai grijă. CARAGIALE, O. VII 267. DLRLC
-
- 2. Tocană. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: tocană
- comentariu Pentru plural se folosește forma mâncărele, iar pentru genitiv-dativ singular forma mâncărici. DOOM 2
etimologie:
- Mâncare + -ică. DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.