17 definiții pentru morală

din care

Explicative DEX

MORALĂ, (3) morale, s. f. 1. Ansamblul convingerilor, atitudinilor, deprinderilor reflectate și fixate în principii, norme, reguli, determinate istoric și social, care reglementează comportarea și raporturile indivizilor între ei, precum și dintre aceștia și colectivitate și a căror respectare se întemeiază pe conștiință și pe opinia publică; etică. 2. Disciplină științifică care se ocupă cu normele de comportare a oamenilor în societate; (concr.) carte care cuprinde aceste norme; etică. 3. Concluzie moralizatoare cuprinsă într-o scriere, mai ales într-o fabulă; învățătură. ♦ (Fam.) Dojană, mustrare. – Din lat. moralis, fr. morale.

mora sf ...

MORALĂ, morale, s. f. 1. Ansamblul normelor de conviețuire, de comportare a oamenilor unii față de alții și față de colectivitate și a căror încălcare nu este sancționată de lege, ci de opinia publică; etică. ♦ Comportare (lăudabilă); moravuri. 2. Disciplină științifică care se ocupă cu normele de comportare a oamenilor în societate; (concr.) carte care cuprinde aceste norme; etică. 3. (Fam.) Dojană, mustrare. ♦ Concluzie moralizatoare cuprinsă într-o scriere, mai ales într-o fabulă; învățătură. – Din lat. moralis, fr. morale.

MORALĂ, morale,...

MORA s.f. 1. Formă a conștiinței sociale care cuprinde anumite idei, concepții, convingeri privind normele de conviețuire și de comportare a oamenilor în raporturile dintre ei și față de societate. 2. (Fam.) Mustrare, dojană. 3. Parte a unei fabule care conține o învățătură; concluzie moralizatoare desprinsă dintr-o scriere literară. [Cf. fr. morale, lat. moralis].

MORA s. f. ...

MORALĂ ~e f. 1)...

morală f. 1. ști...

moral1 $sn...

moral2, ~ă ...

Ortografice DOOM

mora s. f.,...

!mora s. f., ...

mora s. f., g.-...

Enciclopedice

morală, morale ...

Sinonime

MORA s. 1. et...

MORA s. 1. ...

Tezaur

MORA s. f. 1....

Intrare: morală
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mora
  • morala
plural
  • morale
  • moralele
genitiv-dativ singular
  • morale
  • moralei
plural
  • morale
  • moralelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mora, moralesubstantiv feminin

  • 1. (numai) singular Ansamblul convingerilor, atitudinilor, deprinderilor reflectate și fixate în principii, norme, reguli, determinate istoric și social, care reglementează comportarea și raporturile indivizilor între ei, precum și dintre aceștia și colectivitate și a căror respectare se întemeiază pe conștiință și pe opinia publică. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: etică
    • format_quote Morala este ceea ce servește la distrugerea societății vechi, exploatatoare, și la unirea tuturor celor ce muncesc în jurul proletariatului, care făurește societatea nouă, comunistă. LENIN, O. A. II 673. DLRLC
  • 2. (numai) singular Disciplină științifică care se ocupă cu normele de comportare a oamenilor în societate. DEX '09 DEX '98
  • 3. Concluzie moralizatoare cuprinsă într-o scriere, mai ales într-o fabulă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Prea puțini urmează morala dintr-o carte. ALEXANDRESCU, M. 255. DLRLC
    • format_quote Morala fabulei. DLRLC
    • 3.1. familiar Dojană, mustrare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote A face morală cuiva. DLRLC
      • format_quote Continește cu morala, mă rog. NEGRUZZI, S. III 230. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.