15 definiții pentru monoton

din care

Explicative DEX

MONOTON, -Ă, monotoni, -e, adj. (Despre glas, sunete, melodii; adesea adverbial) Care are sau care păstrează mereu același ton. ♦ Fig. Care indispune, plictisește etc. prin lipsa de variație sau de varietate; uniform. – Din fr. monotone.

monoton, ~ă $#a...

MONOTON, -Ă, monotoni, -e, adj. (Despre sunete, melodii; adesea adverbial) Care are sau care păstrează mereu același ton. ♦ Fig. Care indispune, plictisește etc. prin lipsa de variație sau de varietate; uniform. – Din fr. monotone.

MONOTON, -Ă, $mon...

MONOTON, -Ă adj. 1. (Despre sunete, melodii; adesea adv.) Care păstrează mereu același ton, lipsit de variere în intonație. ♦ (Fig.) Uniform, fără variație; plictisitor. 2. (Mat.; despre șiruri de numere sau despre funcții) Care este fie crescător, fie descrescător. [< fr. monotone, cf. lat. monotonus, gr. monotonos < monos – unic, tonos – ton].

MONOTON, -Ă $#adj...

@MONOTON ~ă (~i, ~e...

*monotón, -ă adj. ...

Ortografice DOOM

monoton adj. #m...

monoton adj. #m...

monoton adj. m., ...

monoton, -tonă; -toni, -tone.

Sinonime

MONOTON adj. 1....

MONOTON adj. @1...

Tezaur

MONOTON, -Ă adj. ...

Intrare: monoton
monoton adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • monoton
  • monotonul
  • monotonu‑
  • monoto
  • monotona
plural
  • monotoni
  • monotonii
  • monotone
  • monotonele
genitiv-dativ singular
  • monoton
  • monotonului
  • monotone
  • monotonei
plural
  • monotoni
  • monotonilor
  • monotone
  • monotonelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

monoton, monotoadjectiv

  • 1. adesea adverbial (Despre glas, sunete, melodii) Care are sau care păstrează mereu același ton. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote E o melodie înceată și monotonă, parcă slăvește liniștea și aerul limpede. SADOVEANU, O. VI 407. DLRLC
    • format_quote Bate toba cu degetele-n masă, amuzată ceasuri întregi de muzica monotonă. ARGHEZI, P. T. 123. DLRLC
    • format_quote Un timp se auzi numai țăcănitul monoton al roților. C. PETRESCU, C. V. 9. DLRLC
    • 1.1. figurat Care indispune, plictisește etc. prin lipsa de variație sau de varietate. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote De la Ruginoasa... pînă aproape de Izvoru... aceeași cîmpie dreaptă, pustie, monotonă. REBREANU, R. I 116. DLRLC
      • format_quote Cît de monotoni vor trece anii vieții lui. EMINESCU, N. 36. DLRLC
      • format_quote Cîmpie fără margini ce arată ne-ncetat O vedere monotonă. ALEXANDRESCU, M. 261. DLRLC
      • format_quote Ploua monoton și trist afară și picurau streșinile fără întrerupere și obositor. SADOVEANU, O. VI 473. DLRLC
      • format_quote N-au coborît încă ploile cernute fără sfîrșit, monoton, împotmolind cărările. C. PETRESCU, S. 61. DLRLC
  • 2. matematică (Despre șiruri de numere sau despre funcții) Care este fie crescător, fie descrescător. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.