MANEVRĂ, manevre, s. f. 1. (De obicei la pl.) Deplasare organizată și rapidă a unor unități militare pentru a lovi pe adversar sau pentru a respinge lovitura lui; p. ext. luptă. ♦ Pregătire tactică a unei armate sau a unei flote, în condiții asemănătoare cu cele de război. 2. Ansamblu de operații executate pentru a alcătui sau a desface o garnitură de tren, pentru a deplasa vagoanele decuplate în direcția voită etc. ♦ Ansamblu de operații executate pentru deplasarea unei nave în direcția voită, în special la acostare sau la ieșirea din port. ♦ (Concr.) Parâmă folosită la legarea și la mânuirea pânzelor, la legarea catargelor etc. 3. Manipulare a unui aparat, a unui dispozitiv tehnic etc. ♦ (Med.) Totalitatea mișcărilor executate, după un plan dinainte stabilit, în cursul unei intervenții. Manevră obstetricală. 4. Fig. (Mai ales la pl.) Uneltire întreprinsă de cineva pentru a-și atinge scopurile; tertip. – Din fr. manœuvre.

manevră sf [...

MANEVRĂ, manevre, s. f. 1. (De obicei la pl.) Deplasare organizată și rapidă a unor unități militare pentru a lovi pe adversar sau pentru a respinge lovitura lui; p. ext. luptă. ♦ Pregătire tactică a unei armate sau a unei flote, în condiții asemănătoare cu cele de război. 2. Ansamblu de operații executate pentru a alcătui sau a desface o garnitură de tren, pentru a deplasa vagoanele în direcția voită etc. ♦ Ansamblu de operații executate pentru deplasarea unei nave în direcția voită, în special la acostare sau la ieșirea din port. ♦ (Concr.) Parâmă folosită la legarea și la mânuirea pânzelor, la legarea catargelor etc. 3. Manipulare a unui aparat, a unui dispozitiv tehnic etc. ♦ (Med.) Totalitatea mișcărilor executate, după un plan dinainte stabilit, în cursul unei intervenții. Manevră obstetricală. 4. Fig. (Mai ales la pl.) Uneltire întreprinsă de cineva pentru a-și atinge scopurile; tertip. – Din fr. manœuvre.

MANEVRĂ, $manevre...

MANEVRĂ s.f. 1. Manevrare. 2. (Mil.; la pl.) Pregătire tactică a trupelor terestre sau a flotei în condiții asemănătoare cu cele de pe cîmpul de luptă; (p. ext.) deplasare a unei armate sau a unei flote pe cîmpul de luptă pentru a da inamicului o lovitură neașteptată. 3. Totalitatea operațiilor de compunere și de descompunere a trenurilor, de conducere a unei nave etc. ♦ (Mar.) Frînghie folosită la legarea și mînuirea pînzelor, la legarea catargelor etc. 4. (Fig.) Uneltire, intrigă, mașinație. [Cf. fr. manoeuvre, rus. manevr, germ. Manöver < lat. manus – mînă, opera – lucru].

MANEVRĂ s. f....

MANEVRĂ ~e f. 1...

manevră f. 1. mi...

*manévră f., pl. $...

manebăr sn ...

manegură sf...

manemvră sf...

manevăr sn ...

manevără sf...

manevri v #...

manevru sn ...

manevură sf...

manovru sn ...

manevrà v. 1. a ...

manevră (desp. ...

manevră $(-ne-vră...

manevră s. f. (si...

@manevră (manevre)...

@MANEVRĂ PE VERTICAL...

manevră, $manevre ...

@a avea loc de întor...

omul manevră $#exp...

MANEVRĂ s. 1. (...

MANEVRĂ s. v. $in...

MANEVRĂ s. 1....

manevră s. v....

MANÉVRĂ s. f. 1....

MANEBĂR s. n. v. ...

MANÉGURĂ s. f. v. ...

MANÉMVRĂ s. f. v. ...

MANÉVĂR s. n. v. @...

MANÉVĂRĂ s. f. v. ...

MANÉVRU s. n. v. @...

MANÉVURĂ s. f. v. ...

MANOVRU s. n. v. ...