opțiuni
  • info

23 de definiții pentru lăstar

din care

Explicative DEX

LĂSTAR, lăstari, s. m. (Adesea fig.) Ramură tânără care se dezvoltă din rădăcina sau tulpina unei plante lemnoase. ♦ (La pl.) Copăcei tineri, crescuți după tăierea unei păduri (din cioturile rămase). [Pl. și: (n.) lăstare] – Din bg. lastar.

LĂSTAR, lăstari, s. m. (Adesea fig.) Ramură tânără care se dezvoltă din rădăcina sau tulpina unei plante lemnoase. ♦ (La pl.) Copăcei tineri, crescuți după tăierea unei păduri (din cioturile rămase). [Pl. și: (n.) lăstare] – Din bg. lastar.

lăstar1 sm...

lăstar2 sn...

LĂSTAR, $lăstari,...

LĂSTAR ~i m. 1)...

lăstar m. 1. mug...

lăstár, V. @vlăsta...

lastariu sm...

lăstară sf ...

lăstare sm ...

lăstariu1 sm...

lăstariu2 $#sn...

vlăstar sn ...

vlăstar $s.n., s....

vlăstár și @lăstár...

Ortografice DOOM

lăstar s. m.,...

lăstar s. m., #...

lăstar s. m., pl....

lăstar, -tare (mlădițe).

Sinonime

LĂSTAR s. $(BOT.)...

lăstar1 s.m....

lăstar2 s.n....

LĂSTAR s. $(#BO...

Intrare: lăstar
lăstar1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lăstar
  • lăstarul
  • lăstaru‑
plural
  • lăstari
  • lăstarii
genitiv-dativ singular
  • lăstar
  • lăstarului
plural
  • lăstari
  • lăstarilor
vocativ singular —
plural —
lăstar2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lăstar
  • lăstarul
  • lăstaru‑
plural
  • lăstare
  • lăstarele
genitiv-dativ singular
  • lăstar
  • lăstarului
plural
  • lăstare
  • lăstarelor
vocativ singular —
plural —
lăstare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
lastariu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
lăstară
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
lăstariu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

lăstar, lăstarisubstantiv masculin

  • 1. adesea figurat Ramură tânără care se dezvoltă din rădăcina sau tulpina unei plante lemnoase. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    diminutive: lăstăraș
    • format_quote Salcîmii cu trunchiurile sparte, cu crengile retezate, au dat lăstare noi care leagănă frunziș tînăr în vînt. STANCU, U.R.S.S. 211. DLRLC
    • format_quote Tocmai... răsărea soarele și luceau ca unși c-o vopsea trandafirie lăstarii tineri din vîrfurile stejarilor. SADOVEANU, O. VII 37. DLRLC
    • format_quote Din trunchiul mort... naște viața verdelui lăstar. MACEDONSKI, O. I 162. DLRLC
    • format_quote Vița sădită scoate primăvara lăstare cu frunze și rod. I. IONESCU, P. 248. DLRLC
    • 1.1. (la) plural Copăcei tineri, crescuți după tăierea unei păduri (din cioturile rămase). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Sări dintr-un luminiș, de sub lăstari, un iepuroi bătrîn. SADOVEANU, P. M. 52. DLRLC
      • format_quote Sprîncenele-i arcate urcau sub a lui frunte Ca tinere lăstare, sub umbra unui munte. MACEDONSKI, O. I 214. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.