opțiuni
  • info

23 de definiții pentru locui

din care

Explicative DEX

LOCUI, locuiesc, vb. IV. 1. Intranz. A-și avea domiciliul undeva, a fi stabilit cu locuința undeva; a sta, a ședea undeva, a domicilia. 2. Tranz. (Înv.) A așeza pe cineva într-un loc; a stabili, a coloniza. – Din magh. lakni (după loc).

LOCUI, locuiesc, vb. IV. 1. Intranz. A-și avea domiciliul undeva, a fi stabilit cu locuința undeva; a sta, a ședea undeva, a domicilia. 2. Tranz. (Înv.) A așeza pe cineva într-un loc; a stabili, a coloniza. – Din magh. lakni (după loc).

locui [At: P...

LOCUI, $locuiesc,...

A LOCUI ~iesc 1....

locuì v. a ședea î...

lăcui3 v #...

lucui v #vz...

lăcuì (locuì) v. a...

1) lăcuĭésc (vechĭ...

locuĭésc, V. @lăcu...

Ortografice DOOM

locui (a ~) (a do...

locui (a ~) #vb...

locui vb., ind. p...

locui (ind. #pre...

locuesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.

Etimologice

@locui (locuiesc, ...

Sinonime

LOCUI vb. 1. a ...

LOCUI vb. v. $col...

locui vb. IV. @...

LOCUI vb. 1. ...

locui vb. v. ...

Regionalisme / arhaisme

lăcui, $lăcuiesc,...

lăcui, lăcuiesc, vb. intranz. – (pop.) A locui: „Leacu meu e pă vârvuri, / Lăcuiește-n decunguri” (Papahagi 1925: 187). – Din magh. lakni „după loc” (Cihac cf. DER).

Intrare: locui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • locui
  • locuire
  • locuit
  • locuitu‑
  • locuind
  • locuindu‑
 singular plural
  • locuiește
  • locuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • locuiesc
 (să)
  • locuiesc
  • locuiam
  • locuii
  • locuisem
a II-a (tu)
  • locuiești
 (să)
  • locuiești
  • locuiai
  • locuiși
  • locuiseși
a III-a (el, ea)
  • locuiește
 (să)
  • locuiască
  • locuia
  • locui
  • locuise
plural I (noi)
  • locuim
 (să)
  • locuim
  • locuiam
  • locuirăm
  • locuiserăm
  • locuisem
a II-a (voi)
  • locuiți
 (să)
  • locuiți
  • locuiați
  • locuirăți
  • locuiserăți
  • locuiseți
a III-a (ei, ele)
  • locuiesc
 (să)
  • locuiască
  • locuiau
  • locuiră
  • locuiseră
lucui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

locui, locuiescverb

  • 1. intranzitiv A-și avea domiciliul undeva, a fi stabilit cu locuința undeva; a sta, a ședea undeva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: domicilia sta ședea
    • format_quote Cu Haralambie Oanță se considera prieten. Locuiesc pe aceeași stradă. SAHIA, N. 95. DLRLC
    • format_quote Locuiam într-un sat de pe malul stîng al Buzăului. ODOBESCU, S. III 22. DLRLC
    • format_quote Acum și locuiau împreună. NEGRUZZI, S. I 47. DLRLC
    • format_quote tranzitiv rar Am putea locui lumea satelor. EMINESCU, N. 33. DLRLC
    • format_quote tranzitiv rar El locuiește un măreț palat de vară. ALECSANDRI, P. III 83. DLRLC
  • 2. tranzitiv învechit A așeza pe cineva într-un loc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: coloniza stabili
    • format_quote Drumul mare este prin mijlocul a cîteva sate de unguri, aduși și locuiți aice de domnii romîni. NEGRUZZI, S. I 193. DLRLC
    • format_quote reflexiv Multe familii bogate ce se locuiseră în țară, pribegiră. NEGRUZZI, S. I 144. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.