16 definiții pentru jurământ

din care

Explicative DEX

JURĂMÂNT, jurăminte, s. n. 1. Afirmare, promisiune, făgăduială solemnă făcută de o persoană (adesea printr-o anumită formulă în care este invocată divinitatea) de a spune adevărul în legătură cu anumite fapte; jur3. 2. Angajament solemn, exprimat de obicei printr-o anumită formulă, prin care cineva se obligă să-și facă datoria (față de popor, de stat etc.). 3. Promisiune, făgăduială fermă de a face ceva. – Lat. juramentum.

JURĂMÂNT, jurăminte, s. n. 1. Afirmare, promisiune, făgăduială solemnă făcută de o persoană (adesea printr-o anumită formulă în care este invocată divinitatea) de a spune adevărul în legătură cu anumite fapte; jur3. 2. Angajament solemn, exprimat de obicei printr-o anumită formulă, prin care cineva se obligă să-și facă datoria (față de popor, de stat etc.). 3. Promisiune, făgăduială fermă de a face ceva. – Lat. juramentum.

@JURĂMÂNT jurăminte...

jurământ n. afirma...

giurământ $sn...

JURĂMÎNT, @GIU...

JURĂMÎNT, $jurămi...

jurămînt n., pl. ...

Ortografice DOOM

jurământ s. #n....

jurământ s. n.,...

jurământ s. n., pl...

Jargon

jurământ, sau @aut...

Sinonime

JURĂMÂNT s. 1. l...

jurământ s.n. @1...

JURĂMÎNT s. leg...

Expresii și citate

@Jurămîntul lui Hann...

Intrare: jurământ
jurământ substantiv neutru
substantiv neutru (N10)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jurământ
  • jurământul
  • jurământu‑
plural
  • jurăminte
  • jurămintele
genitiv-dativ singular
  • jurământ
  • jurământului
plural
  • jurăminte
  • jurămintelor
vocativ singular
plural
giurământ substantiv neutru
substantiv neutru (N10)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • giurământ
  • giurământul
plural
  • giurăminte
  • giurămintele
genitiv-dativ singular
  • giurământ
  • giurământului
plural
  • giurăminte
  • giurămintelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

jurământ, jurămintesubstantiv neutru

  • 1. Afirmare, promisiune, făgăduială solemnă făcută de o persoană (adesea printr-o anumită formulă în care este invocată divinitatea) de a spune adevărul în legătură cu anumite fapte; jur. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Nici nu poate da de știre, fiind legat cu jurămînt. SADOVEANU, F. J. 216. DLRLC
    • format_quote Na! așa trebuie să pățească cine calcă jurămîntul. CREANGĂ, P. 278. DLRLC
    • format_quote Jurămînt îți fac din suflet. CONACHI, P. 102. DLRLC
  • 2. Angajament solemn, exprimat de obicei printr-o anumită formulă, prin care cineva se obligă să-și facă datoria (față de popor, de stat etc.). DEX '09 MDA2 DEX '98 NODEX
    • chat_bubble A depune jurământul = a se angaja în mod solemn în fața unei autorități de a îndeplini cu fidelitate funcția acordată. MDA2
  • 3. Promisiune, făgăduială fermă de a face ceva. DEX '09 MDA2 DEX '98 NODEX
  • 4. popular Blestem. MDA2
    sinonime: blestem
  • comentariu învechit Plural și: jurământe, jurămente, jurăminți. MDA2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.