opțiuni
  • info

25 de definiții pentru jupân

din care

Explicative DEX

JUPÂN, jupâni, s. m. (Înv.) 1. Titlu de politețe dat în Țările Române persoanelor care ocupau anumite demnități sau funcții înalte. ♦ Titlu de politețe dat unei persoane, echivalând cu „domn”, „cucon”. 2. Patron, stăpân (considerat în raport cu angajații săi). – Et. nec.

jupân sm [#... corectat(ă)

JUPÂN, jupâni, s. m. 1. Titlu de politețe dat în țările române persoanelor care ocupau anumite demnități sau funcții înalte. ♦ Titlu de politețe dat unei persoane, echivalând cu „domn”, „cucon”. 2. Patron, stăpân (considerat în raport cu angajații săi). – Et. nec.

JUPÂN ~i m. înv....

jupân m. 1. od. ...

giupăn sm #vz...

giupân sm #vz...

jupâr sm vz...

JUPÎN, ❍GIUPÎN...

JUPÎN, jupîni, ...

jupán V. jupîn....

jupîn m. (din maĭ...

Ortografice DOOM

jupân (boier; stă...

jupân (înv.) #s...

jupân s. m., pl. ...

Etimologice

jupîn (jupîni), #s...

Enciclopedice

PATHELIN [patlẽ], ...

Argou

jupân, $jupâni #s....

Sinonime

JUPÂN s. v. $patro...

jupân s.m. 1 ...

jupîn s. v. P...

Regionalisme / arhaisme

jupấn, jupâni, s...

jupân, jupâni, s...

jupân, -i, s.m. – Titulatură nemeșească (Bârlea 1924). Titlu de noblețe dat persoanelor care ocupau anumite demnități sau funcții: „Și m-or pune după masă / Și mi-or zice jupâneasă”. – Din sl. županǔ „stăpân al unei întinderi de pământ” (Șeineanu, Rosetti, Candrea cf. DER).

@JUPÎN s.m. (Mold....

Intrare: jupân
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jupân
  • jupânul
  • jupânu‑
plural
  • jupâni
  • jupânii
genitiv-dativ singular
  • jupân
  • jupânului
plural
  • jupâni
  • jupânilor
vocativ singular
  • jupânule
  • jupâne
plural
  • jupânilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • giupăn
  • giupănul
plural
  • giupăni
  • giupănii
genitiv-dativ singular
  • giupăn
  • giupănului
plural
  • giupăni
  • giupănilor
vocativ singular
  • giupănule
  • giupăne
plural
  • giupănilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • giupân
  • giupânul
plural
  • giupâni
  • giupânii
genitiv-dativ singular
  • giupân
  • giupânului
plural
  • giupâni
  • giupânilor
vocativ singular
  • giupânule
  • giupâne
plural
  • giupânilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jupâr
  • jupârul
plural
  • jupâri
  • jupârii
genitiv-dativ singular
  • jupâr
  • jupârului
plural
  • jupâri
  • jupârilor
vocativ singular
  • jupârule
  • jupâre
plural
  • jupârilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

jupân, jupânisubstantiv masculin

învechit
  • 1. Titlu de politețe dat în Țările Române persoanelor care ocupau anumite demnități sau funcții înalte. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Jupîn Orheianu întinse iar cupa peste umăr. SADOVEANU, O. VII 158. DLRLC
    • format_quote Măi jupîne pîrcălabe, Tu din lanțuri mă sloboade. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 215. DLRLC
    • diferențiere Reprezentant al claselor avute. NODEX
    • 1.1. Persoană care purta titlul de jupân. MDA2
    • 1.2. prin analogie (În orațiile de nuntă) Titlu de politețe dat vornicelului. MDA2
      • 1.2.1. Persoană care purta titlul de jupân. MDA2
    • 1.3. prin extensiune Titulatură pusă înaintea numelui oricăror personaje de seamă din ierarhia socială, înaintea numelui marilor proprietari, al boierilor etc. MDA2
    • 1.4. ironic Om scăpătat, dar mândru. MDA2
    • 1.5. ironic familiar Titlu dat cu scopul de a diminua prestigiul unui personaj de seamă. MDA2
    • 1.6. Titlu de politețe dat unei persoane, echivalând cu „domn”, „cucon”. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
      • format_quote De vînzare ai oul ăsta, prietene?... – De vînzare, jupîne. ISPIRESCU, L. 267. DLRLC
      • format_quote Jupîn Dumitrache... eu gîndesc că numa ți-ai făcut spaimă degeaba. CARAGIALE, O. I 46. DLRLC
      • format_quote cu pronunțare regională Stăi, giupîne, nu mai da, Că ți-oi spune tot ce știu. ALECSANDRI, P. P. 130. DLRLC
      • format_quote personificat Deasupra focului domol, Jupînii corbi dau rotocol. BANUȘ, B. 122. DLRLC
      • 1.6.1. Persoană care purta titlul de jupân. MDA2
    • 1.7. Termen de adresare față de o persoană de condiție superioară. MDA2
    • chat_bubble popular Jupân frige-linte = persoană care vrea să facă pe boierul. MDA2
  • 2. regional Cântăreț în strană. MDA2
  • 3. regional Termen de adresare folosit de țăranii români în raport cu sașii. MDA2
  • 4. regional Termen de adresare folosit de țărani în raport cu negustorii străini. MDA2
  • 5. Proprietar al unei întreprinderi considerat în raport cu salariații săi. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: patron stăpân
    • format_quote Moșneagul se oprește, pipăie marfa, se tocmește cu jupînii. C. PETRESCU, S. 46. DLRLC
    • format_quote Neobișnuit cu trebile negustorești, părui stîngaci... și tot ce făceam nu plăcea gusturilor jupînului. DEMETRESCU, O. 95. DLRLC
    • format_quote Cum are slugă jupînul își are și el stăpînul. PANN, P. V. II 35. DLRLC
  • 6. regional ironic Termen cu care românii se adresau evreilor. MDA2
  • 7. Persoană de condiție socială superioară în raport cu una de condiție inferioară. MDA2
  • 8. ironic figurat Titulatură la adresa dracului sau a unor animale personificate. MDA2
  • 9. regional Stăpân. MDA2
    sinonime: stăpân
  • 10. Titlu de respect folosit de soție în raport cu soțul. MDA2
  • 11. regional Bade. MDA2
    sinonime: bade
  • 12. regional Moșneag. MDA2
    sinonime: moșneag
  • 13. regional Jupan. MDA2
    sinonime: jupan
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.