33 de definiții pentru izvor

din care

Explicative DEX

IZVOR, izvoare, s. n. 1. Apă subterană care iese sau țâșnește la suprafața pământului; fântână. 2. Loc de unde izvorăște la suprafața pământului un izvor (1), o apă curgătoare; începutul unui râu; obârșie. 3. Sursă de lumină sau de căldură. 4. Fig. Lucru din care provine ceva; origine (a unui lucru); sursă. 5. Document, text original (istoric, științific). – Din sl. izvorŭ.

IZVOR, izvoare, s. n. 1. Apă subterană care iese sau țâșnește la suprafața pământului; fântână. 2. Loc de unde izvorăște la suprafața pământului un izvor (1), o apă curgătoare; începutul unui râu; obârșie. 3. Sursă de lumină sau de căldură. 4. Fig. Lucru din care provine ceva; origine (a unui lucru); sursă. 5. Document, text original (istoric, științific). – Din sl. izvorŭ.

izvor sf [#...

IZVOR, izvoare,...

IZVOR ~oare n....

izvor n. 1. apă ...

izvór n., pl. $oar...

Izvoarele n. pl. @...

Ortografice DOOM

izvor s. n., ...

izvor s. n., #p...

izvor s. n., pl. ...

@+Izvorul Tămăduiri...

Etimologice

izvor (-oare), #...

Enciclopedice

IZVOR (<sl.) #s....

IZVOARE, com. în...

IZVOARELE 1. #Co...

IZVOARELE SUCEVEI,...

IZVORU, com. în ...

IZVORU BÂRZII, #co...

@IZVORU BERHECIULUI,...

IZVORU CRIȘULUI, #...

IZVORU MUNTELUI, l...

IZVORU MUREȘULUI, ...

IZVORUL MIRON, măn...

@IZVORUL TĂUȘOARELOR...

Argou

izvor $s. n. #sg...

a da de izvor $#ex...

Sinonime

IZVOR s. 1. (re...

IZVOR s. v. $cauz...

izvor s. v. C...

IZVOR s. 1. (...

Regionalisme / arhaisme

izvor, izvoare,...

Intrare: izvor
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • izvor
  • izvorul
  • izvoru‑
plural
  • izvoare
  • izvoarele
genitiv-dativ singular
  • izvor
  • izvorului
plural
  • izvoare
  • izvoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

izvor, izvoaresubstantiv neutru

  • 1. Apă subterană care iese sau țâșnește la suprafața pământului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: fântână diminutive: izvoraș
    • format_quote Umbrind vrun nor, n-a mai scăzut arsura, Și cerul astfel a ucis natura. Nici ape-n puțuri, nici izvoare-n munți, Și nime n-avea lipsă-acum de punți. COȘBUC, P. I 280. DLRLC
    • format_quote Acușa la ureche-i un cîntec vechi străbate. Ca murmur de izvoare prin frunzele uscate. EMINESCU, O. I 96. DLRLC
    • format_quote Mai de vale-o blîndă ciută La izvoare se adapă. ALECSANDRI, P. A. 154. DLRLC
    • format_quote figurat I se năzări țarina fără capăt a gospodăriei colective, îl îmbăta un duduit de tractoare... niște izvoare de grîu roșcat curgeau din pîntecele batozelor. CAMILAR, TEM. 127. DLRLC
    • format_quote figurat Ochii ei, două izvoare săcate, încetase de a mai varsa lacrîmi. EMINESCU, N. 28. DLRLC
  • 2. Loc de unde izvorăște la suprafața pământului un izvor, o apă curgătoare; începutul unui râu. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: obârșie
    • format_quote Izvoarele Jiului. DLRLC
  • 3. Sursă de lumină sau de căldură. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Izvor de lumină. DLRLC
  • 4. figurat Lucru din care provine ceva; origine (a unui lucru). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Izvor de inspirație. DLRLC
    • format_quote În durerile și furtunile negurosului nostru trecut, doina și cîntecul bătrînesc au fost izvoare de viață și energie. SADOVEANU, E. 17. DLRLC
    • format_quote Negru, cocoșat și lacom, un izvor de șiretlicuri, La tovarășii săi spune veninoasele-i nimicuri. EMINESCU, O. I 150. DLRLC
  • 5. Document, text original (istoric, științific). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote [Istoria] se întocmește pe baza izvoarelor, adică a dovezilor nescrise și scrise. IST. R.P.R. 7. DLRLC
    • format_quote Lipsa izvoarelor nu ne iartă a cunoaște cu de-amănuntul tactica oștirilor romînești. BĂLCESCU, O. I 24. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.