opțiuni
  • info

21 de definiții pentru iureș

din care

Explicative DEX

IUREȘ, iureșuri, s. n. Asalt, năvală, atac; mers impetuos; fugă, goană. [Var.: (reg.) iurăș, (înv.) iuruș s. n.] – Din tc. yürügüș.

IUREȘ, iureșuri, s. n. Asalt, năvală, atac; mers impetuos; fugă, goană. [Var.: (reg.) iurăș, (înv.) iuruș s. n.] – Din tc. yürügüș.

iureș [At: UR...

IUREȘ, $iureșuri,...

IUREȘ ~uri n. 1...

IURĂȘ s. n. v. iureș.

IURĂȘ s. n. v. iureș.

IURUȘ s. n. v. iureș.

IURUȘ s. n. v. iureș.

iurăș sn #v...

iuriș sn #v...

iuruș vz $@iu...

IURĂȘ s. n. #v....

IURUȘ s. n. #v....

iuruș n. asalt: $i...

ĭúruș n., pl. $urĭ...

Ortografice DOOM

iureș s. n., ...

iureș s. n., #p...

iureș s. n., pl. ...

iureș.

Etimologice

@iureș (iureșuri),...

Argou

iureș, $iureșuri #...

Sinonime

IUREȘ s. v. $asal...

IUREȘ s. $(#MIL...

Intrare: iureș
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iureș
  • iureșul
  • iureșu‑
plural
  • iureșuri
  • iureșurile
genitiv-dativ singular
  • iureș
  • iureșului
plural
  • iureșuri
  • iureșurilor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iurăș
  • iurășul
  • iurășu‑
plural
  • iurășuri
  • iurășurile
genitiv-dativ singular
  • iurăș
  • iurășului
plural
  • iurășuri
  • iurășurilor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iuruș
  • iurușul
  • iurușu‑
plural
  • iurușuri
  • iurușurile
genitiv-dativ singular
  • iuruș
  • iurușului
plural
  • iurușuri
  • iurușurilor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iuriș
  • iurișul
  • iurișu‑
plural
  • iurișuri
  • iurișurile
genitiv-dativ singular
  • iuriș
  • iurișului
plural
  • iurișuri
  • iurișurilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

iureș, iureșurisubstantiv neutru

  • 1. Mers impetuos. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: asalt atac fugă goană năvală năvălire șturm
    • format_quote Într-un iureș neașteptat năvăli, printre oameni, pe ușă afară. DUMITRIU, N. 179. DLRLC
    • format_quote Se ferea numaidecît în lături, căci altminteri, în iureșul vostru, l-ați fi strivit. PAS, Z. I 188. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială În iureș = în goană. DLRLC
      sinonime: impetuos repede
      • format_quote Prin pădurosul Maramureș, Pe drumul desfundat de ploi, Un camion sălta în iureș Spre Baia Borșa. DEȘLIU, M. 8. DLRLC
    • chat_bubble A da iureș (sau iureșul) = a da năvală. DLRLC
      sinonime: năvăli
      • format_quote În ceea ce privește atacul pe puntea inamică, asta depinde de modul în care se dă iureșul. CAMIL PETRESCU, T. II 183. DLRLC
      • format_quote Zburam, loveam, dam iureș și-n crunta bătălie Mă zvîrcoleam întocmai ca trăznetu-n mînie. MACEDONSKI, O. I 252. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.