15 definiții pentru indirect

din care

Explicative DEX

INDIRECT, -Ă, indirecți, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Care nu este direct, care se produce, apare sau se obține prin mijlocirea cuiva sau a ceva. 2. (Lingv.; în sintagmele) Stil indirect sau vorbire indirectă = procedeu sintactic de redare a spuselor sau gândurilor cuiva prin subordonarea comunicării față de un verb sau de un alt cuvânt de declarație, caracterizat prin prezența în număr mare a elementelor de relație, prin lipsa afectivității etc. Complement indirect = parte de propoziție asupra căreia se răsfrânge în chip indirect (1) acțiunea verbului. Propoziție completivă indirectă = propoziție care îndeplinește în frază funcția de complement indirect. 3. (Fin.; în sintagma) Impozit indirect = impozit inclus în prețul anumitor obiecte de consum. 4. (Mil.; în sintagma) Tragere indirectă = tragere asupra unor ținte care nu se văd, dirijată cu ajutorul unor calcule matematice. – Din fr. indirect, lat. indirectus.

indirect, ~ă [#...

INDIRECT, -Ă, indirecți, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Care nu este direct, care se produce, apare sau se obține prin mijlocirea cuiva sau a ceva. 2. (Lingv.; în sintagmele) Stil indirect sau vorbire indirectă = procedeu sintactic de redare a spuselor sau gândurilor cuiva prin subordonarea comunicării față de un verb sau de un alt cuvânt de declarație, caracterizat prin prezența în număr mare a elementelor de relație, prin lipsa afectivității etc. Complement indirect = parte de propoziție asupra căreia se răsfrânge în chip indirect (1) acțiunea verbului. Propoziție completivă indirectă = propoziție care îndeplinește în frază funcția de complement indirect. 3. (Fin.; în sintagma) Impozit indirect = impozit inclus în prețul anumitor obiecte de consum. 4. (Mil.; în sintagma) Tragere indirectă = tragere asupra unor ținte care nu se văd, dirijată cu ajutorul unor calcule matematice. – Din fr. indirect, lat. indirectus.[1]

  1. Propoziție completivă indirectă (sau completivă) — LauraGellner

INDIRECT, -Ă, $in...

INDIRECT, -Ă adj. (adesea adv.) Care nu se face, nu se obține direct, ci mijlocit, cu ajutorul cuiva sau a ceva. ◊ Complement direct = parte de propoziție asupra căreia se răsfrînge în chip indirect acțiunea verbului; propoziție completivă (și s.f.) = propoziție cu funcție de complement indirect. 3. (Fin.) Impozit indirect = impozit inclus în prețul anumitor obiecte de consum. 4. (Mil.) Tragere indirectă = tragere făcută pe bază de calcul asupra unor ținte care nu se văd. [Cf. fr. indirect, lat. indirectus].[1]

  1. Propoziție completivă (sau completivă) — LauraGellner

INDIRECT, -Ă $#ad...

@INDIRECT ~tă (~ți,...

indirect a. 1. n...

*indiréct, -ă adj....

Ortografice DOOM

indirect adj. #...

indirect adj. #...

indirect adj. m.,...

Jargon

INDIRECT, -Ă #adj...

Sinonime

INDIRECT adj. @1....

INDIRECT adj. @...

Antonime

Indirect ≠ direct...

Intrare: indirect
indirect adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • indirect
  • indirectul
  • indirectu‑
  • indirectă
  • indirecta
plural
  • indirecți
  • indirecții
  • indirecte
  • indirectele
genitiv-dativ singular
  • indirect
  • indirectului
  • indirecte
  • indirectei
plural
  • indirecți
  • indirecților
  • indirecte
  • indirectelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

indirect, indirectăadjectiv

  • 1. adesea adverbial Care nu este direct, care se produce, apare sau se obține prin mijlocirea cuiva sau a ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    antonime: direct
    • format_quote Informație indirectă. DLRLC
    • format_quote Astfel, l-ai ajutat indirect să-și facă o carieră. C. PETRESCU, C. V. 106. DLRLC
  • chat_bubble lingvistică (în) sintagmă Stil indirect sau vorbire indirectă = procedeu sintactic de redare a spuselor sau gândurilor cuiva prin subordonarea comunicării față de un verb sau de un alt cuvânt de declarație, caracterizat prin prezența în număr mare a elementelor de relație, prin lipsa afectivității etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
  • chat_bubble lingvistică (în) sintagmă Complement indirect = parte de propoziție asupra căreia se răsfrânge în chip indirect (1.) acțiunea verbului. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • chat_bubble lingvistică (în) sintagmă Propoziție completivă indirectă = propoziție care îndeplinește în frază funcția de complement indirect. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • chat_bubble finanțe (în) sintagmă Impozit indirect = impozit inclus în prețul anumitor obiecte de consum. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Partea covîrșitoare a veniturilor statului capitalist provine din impozitele indirecte, care joacă un rol deosebit în jefuirea oamenilor muncii de către monopoliști. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 9, 80. DLRLC
  • chat_bubble (termen) militar (în) sintagmă Tragere indirectă = tragere asupra unor ținte care nu se văd, dirijată cu ajutorul unor calcule matematice. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.