opțiuni
  • info

24 de definiții pentru horn

din care

Explicative DEX

HORN, hornuri, s. n. 1. Parte a coșului de fum la o casă, constituită din canalul îngropat în zidărie (și din porțiunea ieșită în afară prin acoperiș); p. ext. întregul coș de fum al unei case. 2. Partea de deasupra vetrei țărănești prin care trece fumul în pod sau direct afară; coș (la clădiri). 3. (Alpinism) Spațiu îngust dintre doi pereți de stâncă paraleli și înalți. 4. (Geol.) Relief cu aspect de piramidă triunghiulară caracteristic regiunilor alpine, care se formează în urma intersectării pereților circurilor glaciare. – Din ucr. horn.

HORN, hornuri, s. n. 1. Parte a coșului de fum la o casă, constituită din canalul îngropat în zidărie (și din porțiunea ieșită în afară prin acoperiș); p. ext. întregul coș de fum al unei case. 2. Partea de deasupra vetrei țărănești prin care trece fumul în pod sau direct afară; coș (la clădiri). 3. (Alpinism) Spațiu îngust dintre doi pereți de stâncă paraleli și înalți. 4. (Geol.) Relief cu aspect de piramidă triunghiulară caracteristic regiunilor alpine, care se formează în urma intersectării pereților circurilor glaciare. – Din ucr. horn.

horn sn [#At:...

HORN, hornuri, #...

HORN s.n. (Geol.) Relief cu aspect de piramidă triunghiulară caracteristic regiunilor alpine, care se formează în urma intersectării pereților circurilor glaciare; karling. [Cf. germ. Horn, fr. horn].

HORN s. n. 1. ...

HORN ~uri $n. po...

horn n. Mold. coș ...

horn n., pl. urĭ...

hoarnă sf #vz...

hornă sf vz...

hoárnă, V. horn....

Ortografice DOOM

horn s. n., #p...

horn s. n., #pl....

horn s. n., pf. $h...

Etimologice

horn (hornuri), #...

Jargon

English Horn (#cuv...

hunters horn (#cuv...

kent horn (cuv. ...

Enciclopedice

HORN, Gyula (n. ...

HORN (@HOORN, CABO...

@HORN (HOORNE), Phil...

Sinonime

HORN s. v. coș....

HORN s. cămin, c...

Regionalisme / arhaisme

HORN s.n. (Mold....

Intrare: horn
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • horn
  • hornul
  • hornu‑
plural
  • hornuri
  • hornurile
genitiv-dativ singular
  • horn
  • hornului
plural
  • hornuri
  • hornurilor
vocativ singular —
plural —
hoarnă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
hornă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

horn, hornurisubstantiv neutru

  • 1. Parte a coșului de fum la o casă, constituită din canalul îngropat în zidărie (și din porțiunea ieșită în afară prin acoperiș). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: hogeac diminutive: horneț
    • format_quote Pe dreapta văii... se ridică în ceață hornul morii de cuarț. DUMITRIU, N. 176. DLRLC
    • format_quote În locul vîntului care țiuise în horn picura acum ploaia. CAMILAR, N. I 213. DLRLC
    • format_quote Vîntul... șuieră jalnic prin hornuri. COȘBUC, P. II 61. DLRLC
    • format_quote Se aude-n horn nebunul Viscol, aprig vîjîind. VLAHUȚĂ, O. A. 87. DLRLC
  • 2. Partea de deasupra vetrei țărănești prin care trece fumul în pod sau direct afară; coș (8.) (la clădiri). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: coș
    • format_quote Cele trei bătrîne s-așezară pe laiță... uitîndu-se în gura hornului. CAMILAR, N. I 211. DLRLC
    • format_quote Sacul... îl pun într-o căsoaie pe cuptiori, după horn. CREANGĂ, P. 176. DLRLC
    • format_quote Într-o căsuță mică, Lîngă horn, toarce nencetat O sprintenă fetică. ALECSANDRI, P. III 139. DLRLC
  • 3. alpinism Spațiu îngust dintre doi pereți de stâncă paraleli și înalți. DEX '09 DEX '98 MDN '00
  • 4. geologie Relief cu aspect de piramidă triunghiulară caracteristic regiunilor alpine, care se formează în urma intersectării pereților circurilor glaciare. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: karling
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.