16 definiții pentru ho

din care

Explicative DEX

HO interj. 1. Strigăt cu care sunt oprite vitele, mai ales caii. ♦ (Fam.; de obicei la adresa unui vorbitor) Destul! stai! oprește-te! ♦ (Rar) Strigăt cu care se îndeamnă vitele la mers. 2. (Repetat; cu accentul frazei pe al doilea element) Exclamație prin care se întăresc spusele cuiva. – Onomatopee.

HO interj. 1. Strigăt cu care sunt oprite vitele, mai ales caii. ♦ (Fam.; de obicei la adresa unui vorbitor) Destul! stai! oprește-te! ♦ (Rar) Strigăt cu care se îndeamnă vitele la mers. 2. (Repetat; cu accentul frazei pe al doilea element) Exclamație prin care se întăresc spusele cuiva. – Onomatopee.

ho! [At: A...

HO interj. (Ades...

HO interj. 1) $(...

ho! int. strigăt d...

ho, interj. de opr...

Ortografice DOOM

ho/ho-ho #interj....

ho interj....

ho interj....

Sinonime

HO interj. oprește...

HO interj. v. $aju...

HO interj. opreș...

ho interj. v. ...

Regionalisme / arhaisme

ho!, (hou), interj...

ho, interj. – 1. C...

ho, interj. – 1. Comandă pentru a sta pe loc (se adresează animalelor, în special cailor). 2. Destul! Stai! Oprește-te!: „Ho, ho, ho, nu mă-mpușca, / Că nu-s fiara fiarelor” (colinda cerbului). – Cf. germ. halt!, holt! (Țurcanu 2005).

Intrare: ho
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • ho
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

hointerjecție

  • 1. Strigăt cu care sunt oprite vitele, mai ales caii. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Strîngea hățurile, repetînd lin și totuși poruncitor: Hohoho!... Hohoho!... REBREANU, R. I 216. DLRLC
    • 1.1. familiar (De obicei la adresa unui vorbitor) Destul! stai! oprește-te! DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Ho! – auzi undeva o poruncă... – Care «ho», zbieră, lipindu-și aproape fața de fața podarului. V. ROM. aprilie 1954, 127. DLRLC
      • format_quote Rizea îi strigă băiatului: – Ho, mă! Cellalt strigă la boi și carul stătu în marginea drumului. DUMITRIU, N. 87. DLRLC
      • format_quote Ci ca ho, voinice, prea o iei repede! DELAVRANCEA, S. 199. DLRLC
      • chat_bubble Ho, țară! = stai liniștit! lasă-mă în pace! potolește-te! DLRLC
        • format_quote Ho, țară!... că te-or vide oaminii și m-or face de vorbă-n sat. ALECSANDRI, T. I 264. DLRLC
    • 1.2. rar Strigăt cu care se îndeamnă vitele la mers. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Și-i mîna boii-ncet, să nu să obosească, numai din cînd în cînd... striga la ei: ho bourean, cea surilă! RETEGANUL, P. IV 26. DLRLC
      • format_quote Un flăcău cam negrișor, Care-mi lucra la ogor Mînînd boii: ho, Bodor! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 32. DLRLC
  • 2. repetat (Cu accentul frazei pe al doilea element) Exclamație prin care se întăresc spusele cuiva; din plin. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: berechet
    • format_quote Lăutari sînt? – Ho, ho! Cîți poftești. CREANGĂ, P. 309. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.