16 definiții pentru gustare
din care- explicative DEX (6)
- ortografice DOOM (3)
- sinonime (4)
- regionalisme (3)
Explicative DEX
GUSTARE, gustări, s. f. 1. Faptul de a gusta. 2. (Concr.) Mâncare (rece, luată în fugă, în cantitate mică, între mesele obișnuite). – V. gusta.
GUSTARE, gustări, s. f. 1. Faptul de a gusta. 2. (Concr.) Mâncare (rece, luată în fugă, în cantitate mică, între mesele obișnuite). – V. gusta.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
gustare sf ...
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GUSTARE, (2) $g...
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GUSTARE ~ări f....
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
gustare f. 1. ac...
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gustáre f. Acțiune...
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
gustare s. f....
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
gustare s. f., ...
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
gustare s. f., g....
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
GUSTARE s. v. $ap...
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
GUSTARE s. v. $de...
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
GUSTARE s. aper...
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gustare s. v....
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Regionalisme / arhaisme
gustáre, $gustări,...
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
gustare, $gustări...
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
gustare, gustări, s.f. – Mâncare rece între mese. În Maramureș: prânz, dejun: „Haida la noi pe gustare” (Memoria 2001: 63). „Maramureșenii la dejun îi zic prânz, gustare, iar mâncarea de după-amiază, între orele 16.00-17.00 e ojină” (Bârlea 1924). – Din gusta (< lat. gustare).
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
gustare, gustărisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a gusta. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- 1.1. Aprecierea gustului (unei băuturi sau unei mâncări). DLRLC
- Crișmăreasa... mă strigă: Vin’ băiete! Și să gust vinul îmi dete... Băui vinul de gustare. ALECSANDRI, P. P. 265. DLRLC
-
-
- 2. Mâncare (rece, luată în fugă, în cantitate mică, între mesele obișnuite). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Rămînea totdeauna un codru de pîine și mai rămînea vreo bucată de brînză și vreo roșie. Astea erau gustarea ta pe la orele patru. PAS, Z. I 38. DLRLC
- Să nu te duci acușica. Mai stai nițel, să-ți dea Stanca o gustare. SADOVEANU, M. C. 32. DLRLC
- Pune-ți... icrișoare moi cît se poate de multe și altceva de gustare în buzunările dulamei. CREANGĂ, A. 121. DLRLC
- 2.1. Gustare de dimineață = prima masă din zi, masa de dimineață. DLRLC
-
- 3. Timpul când se ia masa. DLRLC
- Mîni, pe la gustare, Mă scot turcii la pierzare. ȘEZ. I 109. DLRLC
-
etimologie:
- gusta DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.