19 definiții pentru flăcăiandru

din care

Explicative DEX

FLĂCĂIANDRU, flăcăiandri, s. m. Flăcău mai tânăr; adolescent, flăcăuan. [Pr.: -că-ian-.Var.: flăcăuandru s. m.] – Flăcău + suf. -andru.

FLĂCĂIANDRU, flăcăiandri, s. m. Flăcău mai tânăr; adolescent, flăcăuan. [Pr.: -că-ian-.Var.: flăcăuandru s. m.] – Flăcău + suf. -andru.

$flăcăiandru sm...

FLĂCĂIANDRU, $#Mo...

FLĂCĂIANDRU, $flă...

flăcăiandru m. flă...

flăcăĭándru m. $Fa...

FLĂCĂUANDRU s. m. v. flăcăiandru.

FLĂCĂUANDRU s. m. v. flăcăiandru.

$flăcăoandru sm...

$flăcăuandru sm...

FLĂCĂUANDRU 👉 @...

FLĂCĂUANDRU, $flă...

flăcăŭándru m. Flă...

Ortografice DOOM

flăcăiandru s. ...

flăcăiandru #s. m...

@flăcăiandru / flăc...

flăcăiandru...

flăcăiandru, -dri.

Sinonime

FLĂCĂIANDRU s. v....

FLĂCĂIANDRU s. ...

Intrare: flăcăiandru
substantiv masculin (M62)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • flăcăiandru
  • flăcăiandrul
  • flăcăiandru‑
plural
  • flăcăiandri
  • flăcăiandrii
genitiv-dativ singular
  • flăcăiandru
  • flăcăiandrului
plural
  • flăcăiandri
  • flăcăiandrilor
vocativ singular
  • flăcăiandrule
  • flăcăiandre
plural
  • flăcăiandrilor
substantiv masculin (M62)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • flăcăuandru
  • flăcăuandrul
  • flăcăuandru‑
plural
  • flăcăuandri
  • flăcăuandrii
genitiv-dativ singular
  • flăcăuandru
  • flăcăuandrului
plural
  • flăcăuandri
  • flăcăuandrilor
vocativ singular
  • flăcăuandrule
  • flăcăuandre
plural
  • flăcăuandrilor
flăcăoandru
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

flăcăiandru, flăcăiandrisubstantiv masculin

  • 1. Flăcău mai tânăr. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Nicu se ținea ca vrăjit de acest flăcăiandru care abia împlinise cinsprezece ani. CAMIL PETRESCU, O. I 150. DLRLC
    • format_quote Cînd se făcuse flăcăiandru, a intrat argat la caii boierești. SANDU-ALDEA, U. P. 13. DLRLC
    • format_quote Basmele... sînt numai pentru băieți și codane, pentru flăcăiandri și fetișcane. ISPIRESCU, U. 2. DLRLC
    • format_quote (și) adjectival Doi surugii flăcăiandri... mînau... săltînd ușor pe șele. ODOBESCU, S. I 161. DLRLC
    • format_quote În locul tovarășului dorit, văzură un flăcăuandru care stătea cu spetele întoarse spre ei. BUJOR, S. 21. DLRLC
etimologie:
  • Flăcău + -andru. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.