17 definiții pentru flagel (bici, calamitate)

din care

Explicative DEX

FLAGEL, (1, 2) flageluri, s. n., (3, 4) flageli, s. m. 1. S. n. (Rar) Bici; mănunchi de nuiele folosit pentru flagelări. 2. S. n. Fig. Calamitate, dezastru; spec. boală, epidemie, molimă. 3. S. m. Filament mobil protoplasmatic la unele protozoare și la spermatozoizi care servește ca organ de locomoție. 4. S. m. Excrescență care ia naștere din tulpină și se extinde la suprafața pământului, dând frunze și rădăcini și înflorind abia în al doilea an. [Pl. și: (n.) flagele] – Din lat. flagellum.

flagel [At: ...

*FLAGEL (-ele) ...

FLAGEL, (1, 2) flageluri, s. n., (3, 4) flageli, s. m. 1. S. n. (Rar) Bici; mănunchi de nuiele folosit pentru flagelări. 2. S. n. Fig. Calamitate, dezastru; spec. boală, epidemie, molimă. 3. S. m. Filament mobil protoplasmatic la unele protozoare și la spermatozoizi care servește ca organ de locomoție. 4. S. m. Excrescență care ia naștere din tulpină și se extinde la suprafața pământului, dând frunze și rădăcini și înflorind abia în al doilea an. [Pl. și: flagele] – Din lat. flagellum.

FLAGEL, flageluri...

FLAGEL s.n. 1. (Rar) Bici; mănunchi de nuiele cu care era bătut cineva. 2. (Fig.) Nenorocire mare, dezastru, calamitate, molimă, boală. // s.m. 1. Prelungire protoplasmatică filamentoasă cu ajutorul căreia anumite celule (protozoare, spermatozoizi etc.) se mișcă într-un mediu lichid. 2. Excrescență care ia naștere din tulpină și se extinde la suprafața pămîntului, dînd frunze și rădăcini și înflorind abia în al doilea an. [< lat., fr. flagellum].

FLAGEL I. $#s. n....

FLAGEL1 ~uri $n....

*flagél n., pl. $e...

Ortografice DOOM

flagel1 (bici,...

flagel2 (bici, c...

flagel (bici, cal...

flagel, pl. flag...

Etimologice

flagel (-le), #s....

Sinonime

FLAGEL s. v. $dez...

FLAGEL s. calam...

Intrare: flagel (bici, calamitate)
flagel1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • flagel
  • flagelul
  • flagelu‑
plural
  • flageluri
  • flagelurile
genitiv-dativ singular
  • flagel
  • flagelului
plural
  • flageluri
  • flagelurilor
vocativ singular
plural
flagel3 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • flagel
  • flagelul
  • flagelu‑
plural
  • flagele
  • flagelele
genitiv-dativ singular
  • flagel
  • flagelului
plural
  • flagele
  • flagelelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

flagel, flagelurisubstantiv neutru

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.