opțiuni
  • info

18 definiții pentru final (s.n.)

din care

Explicative DEX

FINAL, -Ă, finali, -e, adj., s. n., s. f. 1. Adj. Care reprezintă sfârșitul, încheierea, care marchează ultima fază (a unei lucrări, a unui proces, a unei acțiuni, a unui eveniment etc.); care se află în urmă, la sfârșit. ♦ (Substantivat, f.) Ornament tipografic care se plasează la sfârșitul unei cărți, al unui capitol etc. ♦ (Substantivat, f.) Sunet de la sfârșitul unui cuvânt, al unei propoziții etc. 2. S. n. Încheiere, sfârșit al unei acțiuni, al unei întâmplări, al unei lucrări etc. 3. S. f. Ultima fază a unei competiții sportive, a unui concurs artistic, științific etc. cu caracter eliminatoriu, în care învingătorul devine câștigătorul oficial. 4. Adj. (Lingv.; despre propoziții, complemente, conjuncții) Care indică scopul, finalitatea. – Din fr. final, lat. finalis.

final, ~ă [#At...

*FINAL I. $adj....

FINAL, -Ă, finali, -e, adj., subst. 1. Adj. Care reprezintă sfârșitul, încheierea, care marchează ultima fază (a unei lucrări, a unui proces, a unei acțiuni, a unui eveniment etc.); care se află în urmă, la sfârșit. ♦ (Substantivat, f.) Ornament tipografic care se plasează la sfârșitul unei cărți, al unui capitol etc. ♦ (Substantivat, f.) Sunet de la sfârșitul unui cuvânt, al unei propoziții etc. 2. S. n. Încheiere, sfârșit al unei acțiuni. al unei întâmplări, al unei lucrări etc. 3. S. f. Ultima fază a unei competiții sportive, a unui concurs artistic, științific etc. cu caracter eliminatoriu. 4. Adj. (Lingv.; despre propoziții, complemente, conjuncții) Care indică scopul, finalitatea. – Din fr. final, lat. finalis.

FINAL1, finale...

FINAL, -Ă adj. 1. De (la) sfîrșit. 2. Care arată, exprimă scopul. ♦ Propoziție finală (și s.f.) = propoziție circumstanțială care exprimă scopul acțiunii din propoziția regentă; conjuncție finală = conjuncție care introduce o propoziție finală. // s.n. Încheiere, sfîrșit (al unei opere, al unei lucrări, al unei întîmplări). ♦ Ultima parte a unui concert, a unei simfonii etc. 2. V. finală (2). [Cf. lat. finalis, fr. final, it. finale].

FINAL, -Ă I. $#ad...

FINAL1 ~e n. 1...

final a. care e la...

*finál, -ă adj. (l...

Ortografice DOOM

final2 s. #n...

final2 s. n., ...

final s. n., pl. ...

final, -ă s. f., ...

Jargon

final (< it. $fi...

Sinonime

FINAL adj., s. @1...

FINAL adj., #s....

Antonime

Final ≠ inițial, i...

Intrare: final (s.n.)
final2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • final
  • finalul
  • finalu‑
plural
  • finaluri
  • finalurile
genitiv-dativ singular
  • final
  • finalului
plural
  • finaluri
  • finalurilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

final, finalurisubstantiv neutru

  • 1. Încheiere, sfârșit al unei acțiuni, al unei întâmplări, al unei lucrări etc. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: sfârșit încheiere
    • format_quote Era finalul unui lung șir de abuzuri la care se dedase clasa boierească, pe de o parte însușindu-și tot pămîntul țării, pe de alta sporind «boierescul» și transformîndu-l într-o adevărată robie. SADOVEANU, C. 131. DLRLC
    • 1.1. muzică Ultima parte a unei simfonii, a unui concert etc. DLRLC DN
      • format_quote Finalul simfoniei a IX-a de Beethoven. DLRLC
  • comentariu Plural și: finale, (masculin, învechit) finali. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.