37 de definiții pentru fier

din care

Explicative DEX

FIER, (2, 3) fiare, s. n. 1. Element chimic, metal greu, de culoare cenușie, maleabil, ductil, cu proprietăți feromagnetice, care, aliat cu carbonul sau cu alte elemente, se folosește pe scară largă în industrie; (impr.) oțel (moale). ◊ Epoca fierului (sau de fier) = perioadă caracterizată prin introducerea și generalizarea folosirii fierului, în milen. II î. H., cu efecte revoluționare în domeniul confecționării uneltelor și a armelor și în producția de mărfuri, în comerț și în dezvoltarea structurilor sociale și politice. ◊ Loc. adj. De fier = tare, puternic, rezistent; neînduplecat; riguros, sever. ◊ Expr. A-i trece (sau a-i da cuiva) un fier (ars sau roșu) prin inimă = a avea o senzație intensă și bruscă de durere, de spaimă etc. 2. Numele mai multor unelte, instrumente etc. sau părți ale lor făcute din oțel ori din fontă; a) (adesea determinat prin „de călcat”) aparat electric folosit la călcatul rufelor sau al hainelor; b) (adesea determinat prin „de frizat”) instrument de forma unui clește care servește la ondulatul părului; c) (adesea determinat prin „de plug”) fiecare dintre cuțitele plugului; d) clește cu care se scot cărbunii din foc; e) (adesea determinat prin „roșu”) unealtă, vergea sau bucată de fier înroșită în foc, pentru arderea unor răni sau însemnarea vitelor cu marca proprietarului; f) lamă sau ascuțiș de armă tăioasă; p. ext. sabie. ◊ Expr. A trece prin ascuțișul fierului = a tăia, a omorî, a pustii, a trece pe sub ascuțișul sabiei. ♦ Bucată de oțel (în formă de drug). ♦ Fier vechi = obiecte de metal uzate, care nu mai pot fi utilizate și care se adună spre a fi retopite. ◊ Expr. A arunca (ceva) la fier vechi = a scoate din uz, a nu mai acorda nicio importanță unui lucru. 3. (La pl.) Lanțuri, cătușe cu care sunt legați prizonierii, deținuții. ♦ Piedică de cai făcută dintr-un lanț. [Var.: fer s. n.] – Lat. ferrum.

FIER (pl. fia...

FIER, (2, 3) fiare, s. n. 1. Element chimic, metal greu, de culoare cenușie, maleabil, ductil, cu proprietăți feromagnetice, care, aliat cu carbonul sau cu alte elemente, se folosește pe scară largă în industrie; (impr.) oțel (moale). ◊ Epoca fierului (sau de fier) = perioadă din istoria orânduirii comunei primitive care a durat de la mijlocul mileniului al II-lea a. Cr. până în primele veacuri p. Cr., când omul a început să prelucreze și să folosească fierul. ◊ Loc. adj. De fier = tare, puternic, rezistent; neînduplecat; riguros, sever. ◊ Expr. A-i trece (sau a-i da cuiva) un fier (ars sau roșu) prin inimă = a avea o senzație intensă și bruscă de durere, de spaimă etc. 2. Numele mai multor unelte, instrumente etc. sau părți ale lor făcute din oțel ori din fontă; a) (adesea determinat prin „de călcat”) unealtă întrebuințată la călcatul rufelor sau al hainelor; b) (adesea determinat prin „de frizat”) instrument de forma unui clește care servește la ondulatul părului; c) (adesea determinat prin „de plug”) fiecare dintre cuțitele plugului; d) clește cu care se iau cărbunii din foc; e) (adesea determinat prin „roșu”) unealtă, vergea sau bucată de fier înroșită la foc, cu care se ard unele răni sau se înseamnă vitele cu marca proprietarului; f) lamă sau ascuțiș de armă tăioasă; p. ext. sabie. ◊ Expr. A trece prin ascuțișul fierului = a tăia, a omorî, a pustii, a trece pe sub ascuțișul sabiei. ♦ Bucată de oțel (în formă de drug). ♦ Fier vechi = obiecte de metal uzate, care nu mai pot fi utilizate și care se adună spre a fi retopite. ◊ Expr. A arunca (ceva) la fier vechi = a scoate din uz, a nu mai acorda nici o importanță unui lucru. 3. (La pl.) Lanțuri, cătușe cu care sunt legați prizonierii, deținuții. ♦ Piedică de cai făcută dintr-un lanț. [Var.: fer s. n.] – Lat. ferrum.

FIER, (2, 3, 5) ...

FIER rar @fiare...

@fĭer, fĭerár, fĭeră...

FER s. n. v. fier.

FER s. n. v. fier.

fer2 sn #vz...

-fer1 [At:...

hier sm [At:...

FIARE 👉 FIER...

Baia-de-Fier f. co...

fer (est) și @fĭer...

hĭer, V. fer....

Ortografice DOOM

fier (element chim...

fier (element chim...

fier s. n., (unelt...

Etimologice

fier (fiare), #s...

Jargon

pălărie de fier, (...

Enciclopedice

FIER (FER) (lat....

BAIA DE FIER, #com...

Fe, simbol chimic ...

FERRO ET IGNI (#la...

GARDA DE FIER, gru...

MASCA DE FIER (?-1...

OCNA DE FIER, #com...

@POARTA DE FIER A TR...

PORȚILE DE FIER, d...

PORȚILE DE FIER II...

Argou

@nervi de fier / de ...

@răbdare de fier / d...

@tare ca piatra / ca...

Sinonime

FIER s. 1. $(CHI...

FIER s. 1. $(#...

Intrare: fier
substantiv neutru (N6)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fier
  • fierul
  • fieru‑
plural
  • fiare
  • fiarele
genitiv-dativ singular
  • fier
  • fierului
plural
  • fiare
  • fiarelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fer
  • ferul
  • feru‑
plural
genitiv-dativ singular
  • fer
  • ferului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hier
  • hierul
  • hieru‑
plural
genitiv-dativ singular
  • hier
  • hierului
plural
vocativ singular
plural
Fe simbol
abreviere, simbol, siglă (I6)
  • Fe
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fier, fiaresubstantiv neutru

  • 1. (numai) singular Element chimic, metal greu, de culoare cenușie, maleabil, ductil, cu proprietăți feromagnetice, care, aliat cu carbonul sau cu alte elemente, se folosește pe scară largă în industrie. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    diminutive: fierișor
    • format_quote Bate fierul până-i cald. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote [Sciții] foloseau un metal nou, mai tare decît bronzul, anume fierul. IST. R.P.R. 25. DLRLC
    • format_quote Apucă bara de fier a scării și începu să se urce. DUMITRIU, N. 77. DLRLC
    • format_quote Tu cînți de unul doar, stingher... Lîngă sobița cea de fier. TOMA, C. V. 374. DLRLC
    • 1.1. impropriu Oțel (moale). DEX '09
      sinonime: oțel
    • 1.2. Epoca fierului (sau de fier) = perioadă caracterizată prin introducerea și generalizarea folosirii fierului, în mileniul II î.e.n., cu efecte revoluționare în domeniul confecționării uneltelor și a armelor și în producția de mărfuri, în comerț și în dezvoltarea structurilor sociale și politice. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • 1.3. Drum-de-fier = cale ferată, DLRLC NODEX
      • format_quote Călătoresc pe drumul-de-fier spre ținuturile întunecate de la miazănoapte. BOGZA, C. O. 368. DLRLC
    • 1.4. Fier nativ. DLRLC
    • 1.5. Fier forjat. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adjectivală figurat De fier = neînduplecat, puternic, rezistent, riguros, sever, tare, vânjos. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Braț de fier. Disciplină de fier. Tare ca fierul. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Prometheus va ști să puie în fața vrăjmașului un piept de oțel, o voință de fier. GHEREA, ST. CR. II 127. DLRLC
      • format_quote Laurii voiau să-i smulgă de pe fruntea ta de fier. EMINESCU, O. I 147; DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adjectivală figurat rar (Despre somn) De fier = adânc, profund. DLRLC
      • format_quote Baba, cuprinsă de somnul ei de fier, se afundă în adîncul cel vrăjuit și necunoscut al lacului. EMINESCU, N. 24. DLRLC
    • chat_bubble expresie A-i trece (sau a-i da cuiva) un fier (ars sau roșu) prin inimă = a avea o senzație intensă și bruscă de durere, de spaimă etc.; a i se strânge inima de frică, de durere. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Îndată îi trecu un fier ars prin inimă, gîndindu-se că poate i-au călcat porunca. ISPIRESCU, L. 52. DLRLC
    • chat_bubble expresie A bate fierul cât e (sau până-i) cald = a nu scăpa o ocazie când i se oferă. DEXI
  • 2. Numele mai multor unelte, instrumente etc. sau părți ale lor făcute din oțel ori din fontă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 2.1. (Adesea determinat prin „de călcat”) Unealtă întrebuințată la călcatul rufelor sau al hainelor. DEX '09 DLRLC NODEX
      • format_quote Ești bună să-mi dai... fierul d-tale de călcat? CAMIL PETRESCU, T. II 525. DLRLC
      • format_quote Cămeșile le-am spălat... Și cu fierul le-am calcat. SEVASTOS, C. 144. DLRLC
    • 2.2. (Adesea determinat prin „de frizat”) Instrument de forma unui clește care servește la ondulatul părului. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Ia fierul de frizat de dasupra flăcării de spirt, îl apropie de buze, suflă-n el și-l vîră apoi în cîrlionții rebeli. CARAGIALE, O. II 290. DLRLC
    • 2.3. (Adesea determinat prin „de plug”) Fiecare dintre cuțitele plugului. DEX '09 DLRLC
      • format_quote I se năzăreau înaintea ochilor mulțimi de pluguri, unele stînd pe grinzi... altele, grele, răsturnate cu fiarele-n sus. CAMILAR, TEM. 144. DLRLC
      • format_quote De pe-alt munte cum privea, Fier de plug luînd în mînă, Azvîrli spre turn cu el. COȘBUC, P. I 296. DLRLC
      • format_quote Fierul taie brazde lungi Ce se-nșiră-n bătătură ca lucioase, negre dungi. ALECSANDRI, P. A. 120. DLRLC
      • 2.3.1. Fierul lat (sau mare) = brăzdar. DLRLC
        sinonime: brăzdar
      • 2.3.2. Fierul lung (sau mic) = cuțitul fixat în grindeiul plugului și care taie brazda. DLRLC
    • 2.4. Clește cu care se iau cărbunii din foc. DEX '09 DLRLC
    • 2.5. (Adesea determinat prin „roșu”) Unealtă, vergea sau bucată de fier înroșită la foc, cu care se ard unele răni sau se înseamnă vitele cu marca proprietarului. DEX '09 DLRLC
      • chat_bubble expresie A arde cu fierul roșu = a interveni cu sancțiuni aspre. DLRLC
    • 2.6. Lamă sau ascuțiș de armă tăioasă. DEX '09 DLRLC
      • format_quote O sabie cam ruginită, dar cu fierul ce se încovoia de se făcea covrig. ISPIRESCU, L. 21. DLRLC
      • format_quote Carnea tocește fierul. RUSSO, S. 147. DLRLC
    • 2.7. Bucată de oțel (în formă de drug). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote M-a lovit cu un fier. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 2.8. Fier vechi = obiecte de metal uzate, care nu mai pot fi utilizate și care se adună spre a fi retopite. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • chat_bubble expresie A arunca (ceva) la fier vechi = a scoate din uz, a nu mai acorda nici o importanță unui lucru. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 3. (la) plural Lanțuri, cătușe cu care sunt legați prizonierii, deținuții. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Cei aduși în fiare sînt de regulă spînzurați de catarg. CAMIL PETRESCU, T. II 182. DLRLC
    • format_quote Nu se auzea decît zgomotul pașilor și zăngănitul fiarelor ce încătușau mînile lui Dinu. BUJOR, S. 51. DLRLC
    • format_quote Subcîrmuitorul zise Tudorei că de n-o aduce banii în două zile, are să mă bată și să mă trimeață în fiare la cîrmuire. BOLINTINEANU, O. 342. DLRLC
    • 3.1. Piedică de cai făcută dintr-un lanț. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Caii i-au băgat în fiare și i-au slobozit să pască. GALACTION, O. I 267. DLRLC
  • comentariu simbol Fe DOOM 2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.