opțiuni
  • info

26 de definiții pentru fals (adj.)

din care

Explicative DEX

FALS, -Ă, (I) falși, -se, adj., (II) falsuri, s. n. I. Adj. 1. Care este contrar adevărului; mincinos, neîntemeiat; care are numai aparența adevărului, autenticității; imitat, artificial. ◊ (Anat.) Coastă falsă = fiecare dintre cartilajele situate dedesubtul sternului, prin intermediul căruia se articulează coastele pe stern. Ușă (sau fereastră) falsă = ușă (sau fereastră) aparentă, care nu poate fi folosită, făcută numai pentru simetria cu ansamblul. 2. (Despre oameni și manifestările lor) Prefăcut, fățarnic, ipocrit. 3. (Muz.; despre sunete, voce etc.) Incorect ca intonație; distonant. ◊ (Adverbial) Cântă fals. II. S. n. (Jur.) Infracțiune săvârșită prin alterarea adevărului într-un act scris, prin adaosuri sau ștersături făcute cu rea-credință, prin imitarea semnăturii, denaturarea conținutului, substituire de persoane etc. ◊ Expr. A se înscrie în fals = a ataca un act în fața justiției ca neautentic, contrafăcut: a contesta formal valabilitatea unei declarații. [Var.: (I) falș, -ă adj.] – Din lat. falsus, it. falso.

fals, ~ă [At:...

*FALS, ⦿FALȘ I...

FALS, -Ă, (I) falși, -se, adj., (II) falsuri, s. n. I. Adj. 1. Care este contrar adevărului: mincinos, neîntemeiat; care are numai aparența adevărului, autenticității; imitat, artificial. ◊ (Anat.) Coastă falsă = fiecare dintre cartilajele situate dedesubtul sternului, care realizează articularea pe stern a trei perechi de coaste. Ușă (sau fereastră) falsă = ușă (sau fereastră) aparentă, care nu poate fi folosită, făcută numai pentru simetria cu ansamblul. 2. (Despre oameni și manifestările lor) Prefăcut, fățarnic, ipocrit. 3. (Muz.; despre sunete, voce etc.) Care sună contrar legilor armoniei; distonant. ◊ (Adverbial) Cântă fals. II. S. n. (Jur.) Infracțiune săvârșită prin alterarea adevărului într-un act scris, prin adaosuri sau ștersături făcute cu rea-credință, prin imitarea semnăturii, denaturarea conținutului, substituire de persoane etc. ◊ Expr. A se înscrie în fals = a ataca un act în fața justiției ca neautentic, contrafăcut; a contesta formal valabilitatea unei declarații. [Var.: (I) falș, -ă adj.] – Din lat. falsus, it. falso.

FALS2, -Ă, $falși...

FALS, -Ă adj. 1. Care nu este adevărat, care nu este veritabil; contrafăcut. ♦ Neautentic, neadevărat, nereal, nenatural. ♦ Neîntemeiat. 2. (Fig.; despre oameni) Prefăcut, ipocrit. 3. (Muz.) Care sună contrar legilor armoniei; greșit. [Var. falș, -ă adj. / < lat. falsus, cf. germ. falsch, it. falso].

FALS, -Ă I. $#adj....

FALS1 ~să (~și,...

fals a. 1. contr...

*fals, -ă adj. (la...

FALȘ, -Ă adj. v. fals.

FALȘ, -Ă adj. v. fals.

falș, ~ă $a, #...

FALȘ, -Ă adj. #v...

FALȘ, -Ă adj. v. fals.

falș a. fals [Nemț...

Ortografice DOOM

fals1 adj. #m...

fals1 adj. m....

fals adj. m., pl. ...

fals (adj.), #f....

fals.

Etimologice

fals (falsă), #ad...

Jargon

falsă relație, evo...

Enciclopedice

PHILADELPHUS L., $...

Sinonime

FALS adj., s., adv...

FALS adj., s.,...

Antonime

Fals ≠ adevărat, a...

Intrare: fals (adj.)
fals1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A4)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fals
  • falsul
  • falsu‑
  • falsă
  • falsa
plural
  • falși
  • falșii
  • false
  • falsele
genitiv-dativ singular
  • fals
  • falsului
  • false
  • falsei
plural
  • falși
  • falșilor
  • false
  • falselor
vocativ singular — —
plural — —
falș adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • falș
  • falșul
  • falșu‑
  • falșă
  • falșa
plural
  • falși
  • falșii
  • falșe
  • falșele
genitiv-dativ singular
  • falș
  • falșului
  • falșe
  • falșei
plural
  • falși
  • falșilor
  • falșe
  • falșelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fals, falsăadjectiv

  • 1. Care este contrar adevărului; care are numai aparența adevărului, autenticității. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: artificial contrafăcut imitat mincinos neadevărat neautentic nenatural nereal neîntemeiat antonime: adevărat autentic original
    • format_quote Nu există iluzie mai falsă și mai dăunătoare decît aceea că autocritica ar scădea prestigiul conducătorilor, că nu e de demnitatea lor să recunoască lipsurile și greșelile din activitatea lor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2799. DLRLC
    • format_quote O imagine falsă, ștearsă, inofensivă a dușmanului este demobilizatoare. V. ROM. mai 1953, 215. DLRLC
    • format_quote [Înainte de 23 August] suferința noastră a fost sporită de falsa cultură, de aparența de cultură a clasei noastre conducătoare. SADOVEANU, C. 15. DLRLC
    • format_quote Niciodată n-am citit ceva mai fals și mai neomenesc spus în fraze mai îngrijite și mai armonioase. VLAHUȚĂ, O. A. 459. DLRLC
    • 1.1. anatomie Coastă falsă = fiecare dintre cartilajele situate dedesubtul sternului, prin intermediul căruia se articulează coastele pe stern. DEX '09 DLRLC
    • 1.2. Ușă (sau fereastră) falsă = ușă (sau fereastră) aparentă, care nu poate fi folosită, făcută numai pentru simetria cu ansamblul. DEX '09 DLRLC
    • 1.3. Cheie falsă = cheie potrivită de care se servește o persoană (de obicei cu intenții rele) spre a deschide broasca unei uși străine. DLRLC
      sinonime: șperaclu
    • 1.4. Dantură falsă. DLRLC
    • chat_bubble Falsă aparență = înfățișare înșelătoare. DLRLC
  • 2. Despre oameni și manifestările lor: fățarnic, ipocrit, prefăcut. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: fățarnic ipocrit prefăcut antonime: neprefăcut sincer
    • format_quote Falsa lui modestie nu-i poate ascunde orgoliul. DLRLC
    • format_quote Avea pe buze un zîmbet fals. V. ROM. noiembrie 1953, 244. DLRLC
    • format_quote Pronunță o frază rămasă celebră în rîndurile marinei: «Ce sincer e poporul, ce falși sînt amiralii!» BART, E. 199. DLRLC
    • format_quote I se părea falsă toată bucuria și expansiunea omului acestuia. VLAHUȚĂ, O. A. III 71. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Oamenii s-au purtat fals cu noi. Nu ne-au spus nimic și au păstrat secret. SADOVEANU, P. M. 288. DLRLC
  • 3. muzică (Despre sunete, voce etc.) Incorect ca intonație. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: distonant greșit
    • format_quote Ochii bătrînului nu mai zăresc notele; uneori mîna tremură și atunci de pe coardele vioarei scapără acorduri false. DEMETRESCU, O. 142. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Cântă fals. DEX '09 DEX '98
    • chat_bubble (și) adverbial A cânta fals = a nu emite sunetele unei melodii la înălțimea justă. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.