9 definiții pentru eventiv (s.n.)
Explicative DEX
EVENTIV, -Ă, eventivi, -e, adj. (Gram.; în sintagma) Verb reflexiv eventiv (și substantivat, n.) = verb reflexiv care arată că în starea subiectului se produce o schimbare, că subiectul se transpune în altă stare decât aceea în care se găsea. – Din fr. éventif.
eventiv, ~ă $#s...
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EVENTIV, eventive, adj. (Gram.; în sintagma) Verb reflexiv eventiv (și substantivat, n.) = verb reflexiv care arată că în starea subiectului se produce o schimbare, că subiectul se transpune în altă stare decât aceea în care se găsea. – Din fr. éventif.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
EVENTIV, $eventiv...
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EVENTIV adj.n. Verb reflexiv eventiv (și s.n.) = verb la diateza reflexivă care arată o schimbare în starea subiectului. [< fr. éventif].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EVENTIV adj. ...
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Ortografice DOOM
eventiv2 s. ...
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
eventiv2 s. n....
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
eventiv s. n., pl...
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
eventiv, eventivăadjectiv eventiv, eventivesubstantiv neutru
- Verb reflexiv eventiv = verb reflexiv care arată că în starea subiectului se produce o schimbare, că subiectul se transpune în altă stare decât aceea în care se găsea. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- «A se întrista» e un verb reflexiv eventiv. DLRLC
- Eventivul este foarte apropiat de incoativ. GRAM. ROM. I 247. DLRLC
-
etimologie:
- éventif DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.