27 de definiții pentru elocvent

din care

Explicative DEX

ELOCVENT, -Ă, elocvenți, -te, adj. Care are darul de a expune frumos și convingător. ♦ (Adesea adverbial) Plin de înțeles; grăitor, demonstrativ, expresiv, semnificativ. – Din fr. éloquent, lat. eloquens, -ntis.[1]

  1. În original: ECLOCVENT, -Ă, evident greșit. — LauraGellner

elocvent, ~ă [#... corectat(ă)

ELOCVENT, -Ă, elocvenți, -te, adj. Care are darul de a expune frumos și convingător. ♦ (Adesea adverbial) Plin de înțeles; grăitor, demonstrativ, expresiv, semnificativ. – Din fr. éloquent, lat. eloquens, -ntis.

ELOCVENT, -Ă, $el...

ELOCVENT, -Ă adj. 1. Care vorbește frumos și convingător. 2. Plin de conținut, expresiv, demonstrativ. [Var. elocuent, -ă adj. / cf. it. eloquente, lat. eloquens < eloqui – a vorbi].

ELOCVENT, -Ă $#ad...

@ELOCVENT1 ~tă (~ț...

ELOCVENT2 adv....

elocente $ain...

elocint, ~ă a...

elocinte ain ...

$elocuent, ~ă a...

$elocuint, ~ă a...

*ELOCUENT $adj....

ELOCUENT, -Ă adj. v. elocvent.

*elocŭént, -ă adj....

Ortografice DOOM

elocvent adj. #...

elocvent adj. #...

elocvent adj. m.,...

elocint adj. m., ...

Etimologice

elocuent (-tă), #...

Sinonime

ELOCVENT adj. @1....

ELOCVENT adj. @...

Antonime

Elocvent ≠ neelocv...

Expresii și citate

Pectus est (enim...

Intrare: elocvent
elocvent adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • elocvent
  • elocventul
  • elocventu‑
  • elocventă
  • elocventa
plural
  • elocvenți
  • elocvenții
  • elocvente
  • elocventele
genitiv-dativ singular
  • elocvent
  • elocventului
  • elocvente
  • elocventei
plural
  • elocvenți
  • elocvenților
  • elocvente
  • elocventelor
vocativ singular
plural
elocente
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
adjectiv invariabil (I9)
  • elocinte
elocuent adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • elocuent
  • elocuentul
  • elocuentu‑
  • elocuentă
  • elocuenta
plural
  • elocuenți
  • elocuenții
  • elocuente
  • elocuentele
genitiv-dativ singular
  • elocuent
  • elocuentului
  • elocuente
  • elocuentei
plural
  • elocuenți
  • elocuenților
  • elocuente
  • elocuentelor
vocativ singular
plural
elocint adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • elocint
  • elocintul
  • elocintu‑
  • elocintă
  • elocinta
plural
  • elocinți
  • elocinții
  • elocinte
  • elocintele
genitiv-dativ singular
  • elocint
  • elocintului
  • elocinte
  • elocintei
plural
  • elocinți
  • elocinților
  • elocinte
  • elocintelor
vocativ singular
plural
elocuint
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

elocvent, elocventăadjectiv

  • 1. Care are darul de a expune frumos și convingător. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Orator elocvent. DLRLC
    • format_quote Irena refuză să privească tabloul pe care i-l apropia de privire această fată elocventă. CAMIL PETRESCU, N. 171. DLRLC
    • 1.1. adesea adverbial Plin de înțeles. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Gest elocvent. Privire elocventă. DLRLC
      • format_quote Presărat cu cetăți vechi în ruină și cu turle de biserici ascuțite, Ardealul își desfășoară peisajele... sub semnul acestor străvechi și elocvente construcții. BOGZA, C. O. 9. DLRLC
      • format_quote Dădea din mîni, cu o elocventă artă a gestului. C. PETRESCU, C. V. 53. DLRLC
      • format_quote Trecînd pe lîngă tot ceea ce, atît de elocvent, viitorul și trecutul îngrămădesc pe malurile lui, Oltul își mînă mereu apele. BOGZA, C. O. 204. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.