opțiuni
  • info

21 de definiții pentru dispreț

din care

Explicative DEX

DISPREȚ s. n. Sentiment de desconsiderare a cuiva sau a ceva; lipsă de considerație sau de stimă față de cineva sau de ceva. ◊ Loc. adv. Cu dispreț = în mod disprețuitor. [Var.: (înv.) despreț s. n.] – Din it. disprezzo.

DISPREȚ s. n. Sentiment de desconsiderare a cuiva sau a ceva; lipsă de considerație sau de stimă față de cineva sau de ceva. ◊ Loc. adv. Cu dispreț = în mod disprețuitor. [Var.: (înv.) despreț s. n.] – Din it. disprezzo.

dispreț sn [#...

DISPREȚ s. n. S...

DISPREȚ s.n. Sentiment care face pe cineva să nu aibă stimă pentru altcineva sau să nu considere bun un lucru. ♦ Desconsiderare a unei persoane sau a unui lucru. [Pl. -țuri. / < it. disprezzo].

DISPREȚ s. n....

DISPREȚ n. Atit...

dispreț n. V. @des...

* dispréț n., pl. ...

DESPREȚ s. n. v. dispreț.

DESPREȚ s. n. v. dispreț.

despreciu sn ...

despreț sn #v...

DESPREȚ s. n. #...

despreț n. 1. se...

Ortografice DOOM

dispreț s. n....

dispreț s. n....

dispreț s. n....

dispreț.

Sinonime

DISPREȚ s. descon...

DISPREȚ s. desc...

DISPREȚ. Subst. ...

Antonime

Dispreț ≠ admirați...

Intrare: dispreț
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dispreț
  • disprețul
  • disprețu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • dispreț
  • disprețului
plural — —
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • despreț
  • desprețul
  • desprețu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • despreț
  • desprețului
plural — —
vocativ singular —
plural —
despreciu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

disprețsubstantiv neutru

  • 1. Sentiment de desconsiderare a cuiva sau a ceva; lipsă de considerație sau de stimă față de cineva sau de ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: defăimare desconsiderare desconsiderație
    • format_quote Fiindcă de avere te-nlătură disprețul, O caldă-mbrățișare primească cîntărețul. MACEDONSKI, O. II 213. DLRLC
    • format_quote Orice suflet mîndru plătește disprețul cu dispreț. VLAHUȚĂ, O. A. II 110. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adjectivală De dispreț = care exprimă, care dovedește dispreț. DLRLC
      sinonime: disprețuitor
      • format_quote Înfruntă pe cei de față cu privirile lui negre și-și repezi înainte barba scurtă și creață c-o mișcare de dispreț a buzelor. SADOVEANU, Z. C. 165. DLRLC
      • format_quote Miron Iuga îi aruncă o privire de dispreț. REBREANU, R. II 95. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adjectivală rar Cu dispreț = disprețuitor.
      sinonime: disprețuitor
      • format_quote [Era] cam colțos, cam cu dispreț pentru galon, dar altfel bun camarad. SADOVEANU, O. VI 177. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială Cu dispreț = în mod disprețuitor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Beizade privi cu dispreț pe soțul său. SADOVEANU, Z. C. 324. DLRLC
      • format_quote Baiazid privind la dînsul, îl întreabă cu dispreț: – Ce vrei tu? EMINESCU, O. I 146. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.