28 de definiții pentru dispoziție

din care

Explicative DEX

DISPOZIȚIE, dispoziții, s. f. 1. Prevedere obligatorie cuprinsă într-un act normativ; măsură sau hotărâre luată de un organ ierarhic superior și obligatorie pentru organul în subordine. ◊ Loc. adv. La dispoziție = la îndemână. ◊ Expr. A fi (sau a sta, a se afla etc.) la dispoziția cuiva = a fi gata să satisfacă dorințele, ordinele cuiva. 2. Așezare a unor elemente într-un anumit loc, într-un anumit fel, într-o anumită ordine; alcătuire, construcție după un anumit plan. 3. Stare sufletească (bună sau rea); p. ext. dorință (momentană) de a face un anumit lucru. 4. (La pl.) Aptitudini. [Var.: dispozițiune s. f.] – Din fr. disposition, lat. dispositio, -onis.

dispoziție $#sf...

DISPOZIȚIE, dispoziții, s. f. 1. Prevedere obligatorie cuprinsă într-o lege sau într-un regulament; măsură sau hotărâre luată de un organ ierarhic superior și obligatorie pentru organul în subordine. ◊ Loc. adv. La dispoziție = la îndemână. ◊ Expr. A fi (sau a sta, a se afla etc.) la dispoziția cuiva = a fi gata să satisfacă dorințele, ordinele cuiva. 2. Așezare a unor elemente într-un anumit loc, într-un anumit fel, într-o anumită ordine; alcătuire, construcție după un anumit plan. 3. Stare sufletească (bună sau rea); p. ext. dorință (momentană) de a face un anumit lucru. [Var.: dispozițiune s. f.] – Din fr. disposition, lat. dispositio, -onis.

DISPOZIȚIE, $disp...

DISPOZIȚIE s.f. 1. Prevedere (a unei legi, a unui regulament etc.); hotărîre, ordin. ◊ Organ de dispoziție = organ care hotărăște; la dispoziție = la îndemînă; în imediata apropiere, apropiat. 2. Așezare, orînduire, orînduială; alcătuire potrivit unui anumit plan. ♦ Ordonare a părților unui discurs, ale unei compoziții etc. 3. Stare sufletească. [Gen. -iei, var. dispozițiune s.f. / cf. fr. disposition, it. disposizione, lat. dispositio].

DISPOZIȚIE $#s. f...

DISPOZIȚIE ~i $f....

DISPOZIȚIUNE s. f. v. dispoziție.

DISPOZIȚIUNE s. f. v. dispoziție.

despozeție sf...

despoziție $#sf...

despozițiune $#...

despusăciune $#...

dispozițiune $#... corectat(ă)

dispusăciune $#...

DISPOZIȚIUNE #s. ...

DISPOZIȚIUNE s.f. v. dispoziție.

dispoziți(un)e f. ...

* dispozițiúne f. ...

Ortografice DOOM

dispoziție (#desp...

dispoziție $(-ți-...

dispoziție s. f. ...

dispoziție...

dispoziție, -ției gen. a. (dispoziție sufletească; am luat dispoziții pentru...).

+bună dispoziție...

@+proastă dispoziț...

Jargon

DISPOZIȚIE (< fr. ...

Sinonime

DISPOZIȚIE s. @1....

DISPOZIȚIE s. @...

Intrare: dispoziție
dispoziție substantiv feminin
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dispoziție
  • dispoziția
plural
  • dispoziții
  • dispozițiile
genitiv-dativ singular
  • dispoziții
  • dispoziției
plural
  • dispoziții
  • dispozițiilor
vocativ singular
plural
dispozițiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dispozițiune
  • dispozițiunea
plural
  • dispozițiuni
  • dispozițiunile
genitiv-dativ singular
  • dispozițiuni
  • dispozițiunii
plural
  • dispozițiuni
  • dispozițiunilor
vocativ singular
plural
dispusăciune
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
despusăciune
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
despozițiune
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
despoziție
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
despozeție
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dispoziție, dispozițiisubstantiv feminin

  • 1. Prevedere obligatorie cuprinsă într-un act normativ; măsură sau hotărâre luată de un organ ierarhic superior și obligatorie pentru organul în subordine. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote O condiție importantă care asigură respectarea legilor țării de către toți oamenii muncii este cunoașterea dispozițiilor legale. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 11, 28. DLRLC
    • 1.1. Dispoziție (de plată) = ordin scris emanând de la o autoritate, prin care se dispune plata unei sume de bani. DLRLC MDN '00
    • 1.2. Organ de dispoziție = organ care hotărăște, dispune. DLRLC DN
      • format_quote Organul suprem executiv și de dispoziție al puterii de stat a Republicii Populare Romîne este Consiliul de Miniștri al Republicii Populare Romîne. CONST. R.P.R. 25. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială La dispoziție = la îndemână. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      sinonime: apropiat
      • format_quote Tovarășul... a venit cu motocicleta ălora din Budești, dar acum n-o mai are la dispoziție. DUMITRIU, N. 263. DLRLC
      • format_quote Este nevoie să-mi pui la dispoziție tot materialul pe care îl ai. CAMIL PETRESCU, T. I 218. DLRLC
    • chat_bubble A fi (sau a sta, a se afla etc.) la dispoziția cuiva = a fi gata să satisfacă dorințele, ordinele cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Sînt la dispoziția domniei-tale, rosti el, curtenitor. SADOVEANU, Z. C. 67. DLRLC
      • format_quote Stăteam la dispoziția ministerului meu, pentru tot felul de cercetări. GALACTION, O. I 27. DLRLC
  • 2. Așezare a unor elemente într-un anumit loc, într-un anumit fel, într-o anumită ordine; alcătuire, construcție după un anumit plan. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Dispoziția ideilor unui discurs. Dispoziția osiilor unei locomotive. DLRLC
    • 2.1. Aranjarea părților unui discurs, ale unei compoziții etc. DLRLC DN
  • 3. Stare sufletească (bună sau rea). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Într-această bună dispoziție, Duca rosti cuvînt de salutare. SADOVEANU, Z. C. 138. DLRLC
    • format_quote Buna mea dispoziție pieri degrabă. GALACTION, O. I 102. DLRLC
    • format_quote Alexandru Vardaru știa că schimbîndu-se dintr-un loc în altul, își schimbă desăvîrșit și dispoziția sufletească. C. PETRESCU, Î. II 84. DLRLC
    • format_quote De la cele dintîi vorbe ale acestuia, dispoziția și figura lui Dan se schimbă. VLAHUȚĂ, O. A. III 38. DLRLC
  • 4. Posibilitate de a dispune (de)... MDN '00
  • 5. (la) plural Aptitudine, vocație, înclinație. DEX '09 MDN '00
  • 6. (la) plural Pregătire, preparative. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.