opțiuni
  • info

23 de definiții pentru disperare

din care

Explicative DEX

DISPERARE, disperări, s. f. Faptul de a dispera; desperație. ◊ Loc. adv. Cu disperare = (în mod) disperat, deznădăjduit; fig. (în legătură cu modul de a munci, de a se strădui etc. pentru ceva) din toate puterile, aprig. ◊ Expr. A duce (sau a împinge pe cineva) la disperare = a face (pe cineva) să-și piardă nădejdea; a exaspera. [Var.: desperare s. f.] – V. dispera.

disperare $sf...

DISPERARE s. f. v. desperare.

DISPERARE s. f....

DISPERARE s.f. v. desperare.

DISPERARE $#s. f....

DESPERARE s. f. v. disperare.

desperare $sf...

DESPERARE, desperări, s. f. Faptul de a despera; desperație. ◊ Loc. adv. Cu desperare = (în mod) desperat, deznădăjduit; fig. (în legătură cu modul de a munci, de a se strădui etc. pentru ceva) din toate puterile, aprig. ◊ Expr. A duce (sau a împinge pe cineva) la desperare = a face (pe cineva) să-și piardă nădejdea; a exaspera. [Var.: disperare s. f.] – V. despera.

DESPERARE, $despe...

DESPERARE s.f. Acțiunea de a despera și (mai ales) rezultatul ei; deznădejde. ◊ Cu desperare = în mod deznădăjduit; (fig.) din toate puterile. [Var. disperare s.f. / < despera].

@DESPERARE/DISPERA...

DESPERARE ~ări $f...

desperare f. 1. ...

*desperáre f. Perd...

Ortografice DOOM

disperare (#desp....

!disperare $(dis-...

disperare v. @des...

@desperare/dispera...

desperare...

Sinonime

DESPERARE s. 1....

DESPERARE s. @1...

Antonime

Disperare ≠ speran...

Intrare: disperare
disperare substantiv feminin
  • silabație: dis-pe-, di-spe- info
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • disperare
  • disperarea
plural
  • disperări
  • disperările
genitiv-dativ singular
  • disperări
  • disperării
plural
  • disperări
  • disperărilor
vocativ singular —
plural —
desperare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • desperare
  • desperarea
plural
  • desperări
  • desperările
genitiv-dativ singular
  • desperări
  • desperării
plural
  • desperări
  • desperărilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

disperare, disperărisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a dispera. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: desperație deznădejde exasperare antonime: speranță
    • format_quote Își smulsese părul din cap de desperare. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 205. DLRLC
    • format_quote Bătrînul își lăsă capul în jos, cu un aer de supremă desperare. VLAHUȚĂ, CL. 87. DLRLC
    • format_quote În Țara Romînească, starea țăranilor merse din zi în zi mai rău, pînă la 1821, cînd desperarea lor izbucni. BĂLCESCU, O. I 143. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială Cu disperare = (în mod) disperat, deznădăjduit. DEX '09 DLRLC DN
      sinonime: deznădăjduit disperat
      • format_quote Aș voi să întreb unde mergem, vorbi într-o vreme cu disperare domnul Paul de Marenne. SADOVEANU, Z. C. 191. DLRLC
      • format_quote Mărinda, pierdută pintre popor, se uita cu mirare și cu luare-aminte la soldați și deodată, țipînd cu desperare, pică la pămînt leșinată. ALECSANDRI, O. P. 227. DLRLC
      • chat_bubble figurat (În legătură cu modul de a munci, de a se strădui etc. pentru ceva) Din toate puterile. DEX '09 DN
        sinonime: aprig
    • chat_bubble locuțiune adverbială La disperare = într-o împrejurare grea, în care sunt puține posibilități de scăpare. DLRLC
      • format_quote La disperare te agăți de orice. DLRLC
      • chat_bubble A duce (sau a împinge pe cineva) la disperare = a face (pe cineva) să-și piardă nădejdea. DEX '09 MDN '00
        sinonime: exaspera
etimologie:
  • vezi dispera DEX '09 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.