21 de definiții pentru deșănțat (adj.)

din care

Explicative DEX

DEȘĂNȚAT, -Ă, deșănțați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) dezmățat, care încalcă limitele bunei-cuviințe. 2. Adj., s. m. și f. (Om) dezordonat, neglijent. 3. Adj. (Reg.; despre lucruri) Ciudat, curios, straniu. – Et. nec.

deșănțat1 $#sn...

deșănțat2, ~ă ...

DEȘĂNȚAT, -Ă, deșănțați, -te, adj. 1. Dezmățat; care încalcă limitele bunei-cuviințe. 2. Dezordonat, neglijent. 3. (Reg.; despre lucruri) Ciudat, curios, straniu. – Et. nec.

DEȘĂNȚAT, -Ă, $de...

@DEȘĂNȚAT ~tă (~ți,...

deșănțat a. 1. M...

deșănțát, -ă adj. ...

deșanțat, ~ă $#...

deșânțat, ~ă $#...

deșențat, ~ă $#...

dișanțat, ~ă $#...

dișănțat, ~ă $#...

dișânțat, ~ă $#...

dișențat, ~ă $#...

Ortografice DOOM

deșănțat adj. #...

deșănțat adj. #...

*deșănțat adj. ...

deșănțat...

Sinonime

DEȘĂNȚAT adj. v. ...

DEȘĂNȚAT adj. v. ...

DEȘĂNȚAT adj. i...

Intrare: deșănțat (adj.)
deșănțat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deșănțat
  • deșănțatul
  • deșănțatu‑
  • deșănța
  • deșănțata
plural
  • deșănțați
  • deșănțații
  • deșănțate
  • deșănțatele
genitiv-dativ singular
  • deșănțat
  • deșănțatului
  • deșănțate
  • deșănțatei
plural
  • deșănțați
  • deșănțaților
  • deșănțate
  • deșănțatelor
vocativ singular
plural
deșanțat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dișențat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dișânțat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dișănțat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dișanțat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
deșențat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
deșânțat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

deșănțat, deșănțaadjectiv

  • 1. Care încalcă limitele bunei-cuviințe. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Bălmăji pe nas popește... un deșănțat amestec de cîntări bisericești și de cîntece de lume. M. I. CARAGIALE, C. 117. DLRLC
  • 2. Dezordonat, neglijent. DEX '09
  • 3. regional (Despre lucruri) Nelalocul lui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Zvonul... era însă așa de deșănțat, încît nici un cap cuminte nu voia să-i deie crezare. SADOVEANU, Z. C. 337. DLRLC
    • format_quote Sfîrșind această deșănțată cuvîntare, merse în mijlocul bisericii. NEGRUZZI, S. I 149. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.