opțiuni
  • info

18 definiții pentru dezdoi

din care

Explicative DEX

DEZDOI, dezdoi, vb. IV. 1. Tranz. A desface, a întinde, a despături un lucru îndoit. 2. Refl. A reveni în poziție dreaptă, întinsă (după ce a fost îndoit); a se îndrepta, a se destinde. [Prez. ind. și: dezdoiesc] – Pref. dez- + [în]doi.

dezdoi [At: ...

DEZDOI, dezdoi, vb. IV. 1. Tranz. A desface, a întinde, a despături un lucru îndoit. 2. Refl. A reveni în poziție dreaptă, întinsă (după ce a fost îndoit); a se îndrepta, a se destinde. [Prez. ind. și: dezdoiesc] – Dez- + [în]doi.

DEZDOI, dezdoi...

A DEZDOI dezdoi ...

@A SE DEZDOI mă dez...

dezdóĭ și -ĭésc,...

desdoi v #v...

desdoì v. a desfac...

Ortografice DOOM

dezdoi (a ~) #vb....

dezdoi (a ~) #v...

dezdoi vb., ind. ...

dezdoi...

desdoiesc, -iască 3 conj., -iam 1 imp.

Sinonime

DEZDOI vb. 1. a...

DEZDOI vb. 1....

Antonime

A dezdoi ≠ a aplec...

A se dezdoi ≠ a se...

Intrare: dezdoi
verb (VT344)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezdoi
  • dezdoire
  • dezdoit
  • dezdoitu‑
  • dezdoind
  • dezdoindu‑
 singular plural
  • dezdoaie
  • dezdoiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezdoi
 (să)
  • dezdoi
  • dezdoiam
  • dezdoii
  • dezdoisem
a II-a (tu)
  • dezdoi
 (să)
  • dezdoi
  • dezdoiai
  • dezdoiși
  • dezdoiseși
a III-a (el, ea)
  • dezdoaie
 (să)
  • dezdoaie
  • dezdoia
  • dezdoi
  • dezdoise
plural I (noi)
  • dezdoim
 (să)
  • dezdoim
  • dezdoiam
  • dezdoirăm
  • dezdoiserăm
  • dezdoisem
a II-a (voi)
  • dezdoiți
 (să)
  • dezdoiți
  • dezdoiați
  • dezdoirăți
  • dezdoiserăți
  • dezdoiseți
a III-a (ei, ele)
  • dezdoaie
 (să)
  • dezdoaie
  • dezdoiau
  • dezdoiră
  • dezdoiseră
desdoi2 (1 -iesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • desdoi
  • desdoire
  • desdoit
  • desdoitu‑
  • desdoind
  • desdoindu‑
 singular plural
  • desdoiește
  • desdoiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • desdoiesc
 (să)
  • desdoiesc
  • desdoiam
  • desdoii
  • desdoisem
a II-a (tu)
  • desdoiești
 (să)
  • desdoiești
  • desdoiai
  • desdoiși
  • desdoiseși
a III-a (el, ea)
  • desdoiește
 (să)
  • desdoiască
  • desdoia
  • desdoi
  • desdoise
plural I (noi)
  • desdoim
 (să)
  • desdoim
  • desdoiam
  • desdoirăm
  • desdoiserăm
  • desdoisem
a II-a (voi)
  • desdoiți
 (să)
  • desdoiți
  • desdoiați
  • desdoirăți
  • desdoiserăți
  • desdoiseți
a III-a (ei, ele)
  • desdoiesc
 (să)
  • desdoiască
  • desdoiau
  • desdoiră
  • desdoiseră
verb (VT344)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • desdoi
  • desdoire
  • desdoit
  • desdoitu‑
  • desdoind
  • desdoindu‑
 singular plural
  • desdoaie
  • desdoiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • desdoi
 (să)
  • desdoi
  • desdoiam
  • desdoii
  • desdoisem
a II-a (tu)
  • desdoi
 (să)
  • desdoi
  • desdoiai
  • desdoiși
  • desdoiseși
a III-a (el, ea)
  • desdoaie
 (să)
  • desdoaie
  • desdoia
  • desdoi
  • desdoise
plural I (noi)
  • desdoim
 (să)
  • desdoim
  • desdoiam
  • desdoirăm
  • desdoiserăm
  • desdoisem
a II-a (voi)
  • desdoiți
 (să)
  • desdoiți
  • desdoiați
  • desdoirăți
  • desdoiserăți
  • desdoiseți
a III-a (ei, ele)
  • desdoaie
 (să)
  • desdoaie
  • desdoiau
  • desdoiră
  • desdoiseră
dezdoi2 (1 -iesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezdoi
  • dezdoire
  • dezdoit
  • dezdoitu‑
  • dezdoind
  • dezdoindu‑
 singular plural
  • dezdoiește
  • dezdoiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezdoiesc
 (să)
  • dezdoiesc
  • dezdoiam
  • dezdoii
  • dezdoisem
a II-a (tu)
  • dezdoiești
 (să)
  • dezdoiești
  • dezdoiai
  • dezdoiși
  • dezdoiseși
a III-a (el, ea)
  • dezdoiește
 (să)
  • dezdoiască
  • dezdoia
  • dezdoi
  • dezdoise
plural I (noi)
  • dezdoim
 (să)
  • dezdoim
  • dezdoiam
  • dezdoirăm
  • dezdoiserăm
  • dezdoisem
a II-a (voi)
  • dezdoiți
 (să)
  • dezdoiți
  • dezdoiați
  • dezdoirăți
  • dezdoiserăți
  • dezdoiseți
a III-a (ei, ele)
  • dezdoiesc
 (să)
  • dezdoiască
  • dezdoiau
  • dezdoiră
  • dezdoiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dezdoi, dezdoiverb

  • 1. tranzitiv A desface, a întinde, a despături un lucru îndoit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: desface despături întinde antonime: apleca încovoia îndoi
    • format_quote Neagu dezdoi scrisoarea. BART, E. 175. DLRLC
    • format_quote Dar d. Lefter retrage încetinel mîna, dezdoiește biletele și întreabă: N-aveți listele? CARAGIALE, O. I 349. DLRLC
  • 2. reflexiv A reveni în poziție dreaptă, întinsă (după ce a fost îndoit); a se îndrepta, a se destinde. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: descovoia destinde îndrepta
    • format_quote Mi-a vorbit și de necazurile noastre care ne încovoaie ca pe o creangă... Dar și cînd s-o dezdoi creanga! DAVIDOGLU, O. 28. DLRLC
    • format_quote M-am ridicat ca un arc ce se dezdoaie. GALACTION, O. I 98. DLRLC
    • format_quote tranzitiv Ne-am frînt pe unelte sub arșiți și ploi și viforniți, Nemaiputînd dezdoi trupul durut. TOMA, C. V. 398. DLRLC
    • format_quote tranzitiv [Mâna] parcă i-o încleștase ceva, așa nu putea s-o dezdoaie. La TDRG. DLRLC
etimologie:
  • dez- + [în]doi. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.